Marin Sorescu (1936-1996), unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani, a fost activ nu doar în zona poeziei, ci şi în dramaturgie, proză şi eseistică. A debutat în 1964, printr-un volum de parodii („Singur printre poeţi“), urmat de alte 23 de titluri care s-au bucurat de o foarte bună circulaţie prin intermediul traducerilor. A primit de şase ori Premiul Uniunii Scriitorilor, prima distincţie fiindu-i acordată în 1966 pentru volumul „Poeme“. „Tuşiţi“ (1970), „Suflete, bun la toate“ (1972), „La lilieci“ (şase volume apărute în 1973, 1978, 1980, 1988, 1995, 1998) sunt câteva dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale. La moartea sa au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.