În decembrie 1928, Jean Cocteau, dependent de opium, este internat la clinica din Saint-Cloud pentru dezintoxicare. Aici va scrie în şaptesprezece zile faimoasa carte Les Enfants terribles (Copiii teribili). Şi tot aici ţine acest jurnal, publicat în 1930.
Opiomanul Jean Cocteau scrie şi desenează, aceste două activităţi însemnând pentru el acelaşi act creator. Astfel, sub ochii noştri ia naştere o carte în care face diverse însemnări, jocuri de cuvinte, în care îşi scrie gândurile de poet. Perfect lucid, el examinează o experienţă strâns legată de esenţa fiinţei şi, prin urmare, de creaţia artistică, văzută ca o cale de acces într-o altă dimensiune temporală. Uneori, acest jurnal al singurătăţii este luminat de amintire, de admiraţie, de afecţiune. Comentarii despre literatură şi scriitori, observaţii despre cinema, poezie, artă, însă tema obsedantă, prezentă în fiecare pagină, este opiumul. Astfel, Jean Cocteau regăseşte marea tradiţie a poeţilor vizionari, Baudelaire şi mai ales Rimbaud.
"Mai mult decât o mărturisire intimă, Cocteau ne invită la o meditaţie asupra creaţiei, a poeziei, a stilului şi chiar asupra raportului pe care îl avem cu existenţa. O carte emoţionantă a unui om retras, izolat..."
Pascale Arguedas
Citiţi fragmente din carte pe Liternet.
Jean Cocteau, poet, scriitor, dramaturg, grafician, dar şi cineast francez, se naşte la 5 iulie 1889 într-o familie burgheză dintr-un orăşel de lângă Paris. Tatăl său, avocat şi pictor amator, se sinucide când Cocteau avea 9 ani. La 15 ani pleacă de acasă; nu este interesat de şcoală şi nu-şi ia bacalaureatul. La 19 ani, îşi publică primul volum de poeme, La Lampe d'Aladin, devenind cunoscut în cercurile artistice boeme drept "prinţul frivol". Face parte dintr-un grup alături de Marcel Proust, André Gide şi Maurice Barrès. Fascinat de Serge de Diaghilev, colaborează cu acesta la baletul Parade (1917). Prietenia cu scriitorul Raymond Radiguet îi influenţează viaţa şi opera, iar după moartea acestuia cade pradă opiumului. Urmează o perioadă de dezintoxicare.
Ca cineast, contribuie la introducerea suprarealismului în cinema-ul francez, influenţând genul "Noului Val". Opera sa numără trei mari succese: Les Enfants terribles (roman, 1950), Les Parents terribles (piesă de teatru, 1929), La Belle et la Bête (film, 1946).
Moare la 11 octombrie 1963, în vârstă de 64 de ani, în urma unei crize cardiace.
Premii şi distincţii: în 1955, a fost ales membru al Academiei Franceze şi al Academiei Regale din Belgia; a fost comandor al Legiunii de Onoare, membru al Academiei Germane, al Academiei Americane, preşedinte de onoare al Festivalului de Film de la Cannes etc.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Introdu adresa ta de email pentru a afla când este disponibil produsul:
