Ciclul de poeme intitulat Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara este singular in raport cu literatura romana, nimic similar nu l-a precedat, nimic nu l-a anuntat, nimic nu l-a urmat pana acum. In raport cu autorul, sonetele reprezinta mai mult decat o incununare a intregii opere poetice a lui V. Voiculescu, fiind altceva, de o calitate noua, diferita fata de tot ce scrisese poetul pana atunci. In Ultimele sonete... se reunesc nu numai toate marile teme existentiale si literare care il obsedau pe scriitor in anii de singuratate ai implinirii creatoare, ci si toate experientele spirituale pe care acesta le traia cu deplina discretie, dar si cu o forta neintalnita la niciunul dintre contemporanii sai.