Fantasticul nu e opus realului, este doar o infatisare mai plina de semnificatii a acestuia. La urma urmei, a-ti imagina inseamna a-ti aminti. Aceasta a fost concluzia de la care pornind am inceput sa scriu proza, o proza pentru care important este sa nareze nu intamplari, ci obsesii; o proza a carei autenticitate nu consta din priceperea de a copia realitatea, ci din incapatanarea de a-i da un sens.

"Cred ca cea mai puternica senzatie pe care o degaja proza Anei Blandiana este aceea de "miracol accesibil". Fabulosul, exceptionalul, "supranaturalul" imbiba obisnuitul vietii de zi cu zi, adasta in prelungirea capacitatilor noastre de perceptie a realitatii, devine o marja plauzibila, chiar daca nesupusa conditionarilor fizice (sau mai degraba psihice, pentru ca asa le consideram noi), cele care incorseteaza lumea tangibila. Autoarea isi exprima astfel un crez estetic si filosofic si, in acelasi timp, insinueaza un subtext subversiv la adresa prjudecatilor noastre comode, a cutumelor in care ne consumam, anost, existenta, dar si impotriva unei oridini politice nedrepte, cum a fost comunismul, atunci cand umanul, compensator, evadeaza in fantastic - "manevra" ea insasi frauduloasa in ochii politrucilor vremii". (Vitalie Ciobanu)