Împletind datele istorice cu ficțiunea, Mihail Drumeș reconstituie evenimentele din timpul dacilor și romanilor, imaginând totodată stilul de viață al oamenilor în acele vremuri. 

”Traian purcese către miazănoapte în primele zile ale primăverii anului 101 e.n. Trecu în Banatul de azi fără multă greutate și cuceri pe rând cetățile de margine ale Daciei, și anume: Arcidava, Centum, Berzobis și Aixis. Oastea lui Decebal adăsta, bine rânduită, la Tapae, unde, cu cincisprezece ani mai înainte, Tettius Iulianus cunoscuse tăria dușmanilor săi. "

Scrisă într‑un limbaj universal, Povestea neamului românesc se află la granița dintre beletristică și literatură de popularizare – informația istorică este împletită cu ficțiunea, făcând‑o atrăgătoare și ușor de accesat.

Câteva citate interesante:

„Dacă Decebal s‑a înțeles cu semințiile din șesurile Niprului și codrii Volgăi, războiul nu se va încheia niciodată... Sau va trebui să cucerim tot pământul“, scrise Traian în tabletele cărții sale De bello dacico, precum și Senatului, care se pregătise a serba căderea cetății Sarmizegetusa.

„Traian, în cortul măreț, stând pe jilțul de aur, înconjurat de generalii comandanți de legiuni, fiecare cu steagul și cu pajura lui, primi pe Decebal, dimpreună cu toți însoțitorii, cu capetele plecate. Un gest ar fi fost de ajuns ca acele capete plecate să fie pe loc retezate, dar împăratul roman nu‑și mânji sabia dând morții pe acei robi – căci robi erau. El cătă lung la capul cu plete lungi al lui Decebal, care‑și pusese căciula albă de oaie alături, pe pământ – și gândul că dușmanul care înfruntase trei generali romani și doi Cezari se afla acum la picioarele sale îl umplu de o fierbinte mândrie.“

„Regele dac înțelese că lupta ajunsese hotărâtoare. Dar, înainte de a cădea, Decebal mai încercă o împăcare: trimise o solie de boieri daci, toți cu căciulile peste plete. Ei căzură în genunchi în fața «divinului Traian», cerând pacea. Împăratul însă jurase să dobândească o victorie deplină.“

Prezenta ediție reproduce volumele I și II publicate de Editura Didactică și Pedagogică în 1978 și 1979.