Pachetul Povestea neamului românesc conține volumele:

Povestea neamului românesc. Vol. 1 

Împletind datele istorice cu ficțiunea, Mihail Drumeș reconstituie evenimentele din timpul dacilor și romanilor, imaginând totodată stilul de viață al oamenilor în acele vremuri.  

”Traian purcese către miazănoapte în primele zile ale primăverii anului 101 e.n. Trecu în Banatul de azi fără multă greutate și cuceri pe rând cetățile de margine ale Daciei, și anume: Arcidava, Centum, Berzobis și Aixis. Oastea lui Decebal adăsta, bine rânduită, la Tapae, unde, cu cincisprezece ani mai înainte, Tettius Iulianus cunoscuse tăria dușmanilor săi. "

Povestea neamului românesc. Vol. 2 

Urmând îndeaproape textele cronicarilor, Mihail Drumeș rescrie momentele de început ale statelor medievale româneșt: aflăm povestea lui Dragoș și a lui Bogdan, domni ai Moldovei, dar și a lui Basarab I, considerat întemeietor al Țării Românești.  „Bătrânul Dragoș, fără a se opri din mersu-i furios, ciocănind lespezile cu pasu-i greu, clătină capul și zise batjocoritor, parcă mai mult pentru sine: 

- Regele nu trimite pe ceilalți voievozi la trecători, pentru că ei sunt mai pricepuți la jocurile dragostei, la chefuri, danțuri și la ploconeli decât la călărie și la mânuirea paloșului. Pentru asemenea treburi aspre suntem buni numai noi, olahii, românii, valahii, după priceperea dobândită din străbuni și după obișnuitele noastre încăierări cu urșii...”

Povestea neamului românesc. Vol. 3 

Poveștile din acest volum ilustrează luptele purtate de Țările Române în cruciada antiotomană, prin eforturile unor personalități importante: Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, și Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. 

„Ștefan își dădea seama că soarta Moldovei era pecetluită dacă nu izbutea să înfrângă pe turci. Ajutoare de la lehi degeaba ar aștepta, aceia fiind și ei încurcați în lupte cu moscoviții. A, dacă ar fi în scaun Vlad Țepeș, cât de bună s-ar dovedi alianța cu frații munteni, așa cum odinioară ghicise el însuși cumpăna țărilor românești.

 Și, cu toate acestea, trebuie oricum pusă la cale o tovărășie între Muntenia și Moldova... Ștefan avea grabnică trebuință de un om devotat trup și suflet la București.”