Așa era Susan Sontag în toate. „Niciodată de ajuns”. Lecturile, scrisul, filmele, laudele, prietenii, propriul fiul, chiar și mâncarea. Nu erau niciodată de ajuns. Doar singurătatea, copilăria (a ei, a lui), o formă minimă de empatie erau întotdeauna prea mult pentru ea. Așa o vede Sigrid Nunez în b..."