Un an și jumătate cu Sapiens - colecția de nonficțiune a Grupului Editorial ART

În mai 2018, Grupul Editorial ART publica prima carte de nonficțiune din colecția Sapiens, Navigând singur în jurul lumii, scrisă de Joshua Slocum – o carte clasică a literaturii de călătorie.

 

Până în prezent, în colecția Sapiens au apărut 14 titluri clasice sau, dimpotrivă, foarte noi, ele încadrându-se într-unul dintre următoarele domenii:

• Lumea Vie
• Om și societate
• Expediții
• Istorie și civilizație
• Științe, tehnologie și inventică
• Pământ și spațiu

 

1.  Navigând singur în jurul lumii, urmată de Călătoria ambarcațiunii Liberdade, de Joshua Slocum, traducere din engleză și note de Alfred Neagu, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2018

 

Sinopsis:

A trecut prin cumplitele furtuni ale Capului Horn, i-a înfruntat pe pirații mauri și pe cei fuegieni, a vizitat insula lui Robinson Crusoe și pe cea care i-a fost ultim adăpost lui Napoleon Bonaparte. În multele sale călătorii pe oceanele lumii, Joshua Slocum s-a întâmplat să și naufragieze, dar nu s-a dat bătut: și-a construit un alt vas și a pornit mai departe. A fost primul om care a făcut de unul singur înconjurul Pământului, la bordul slupului Spray, la sfârșitul secolului al XIX-lea. E drept, recordul nu a rezistat timpului, însă cărțile sale da. Navigând singur în jurul lumii și Călătoria ambarcațiunii Liberdade sunt titluri clasice ale literaturii de călătorie, printre cele mai frumoase, palpitante şi autentice istorisiri scrise vreodată. În acest volum le aveţi pe amândouă.

 

Joshua Slocum: M-am născut într-un colț de lume friguros, din zona cea mai friguroasă a Muntelui Nord, într-o friguroasă zi de 20 februa­rie, și sunt cetățean al Statelor Unite, yankeu naturalizat, as­ta dacă cineva spune că Noua Scoție nu e provincie yankeie în adevăratul sens al cuvântului. Și după mamă, și după tată mă trag din familii de marinari. Iar dacă s-ar găsi vreun Slocum care să nu bată mările, chiar și acela cioplește măcar niște ma­chete de nave și visează călătorii.

 

2. În mintea unei caracatițe: o explorare surprinzătoare a miracolului conştiinței, de Sy Montgomery, traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu, Editura Art, Colecția Sapiens, Lumea Vie, 2018

 

Sinopsis:

Sy Montgomery știe că nu suntem singurele minți conștiente de sine din Univers. Iar pentru a ne convinge, nu ne îndeamnă să privim spre bolta cerească, spre alte galaxii, ci tot spre planeta noastră. Și nu, candidatele la titlul de cele mai enigmatice inteligențe nu provin din rândul mamiferelor, ci dintre... moluște. Curioase, ghidușe, creative, caracatițele lui Sy ne arată că pentru a le înțelege trebuie să renunțăm la prejudecăți, devenind astfel noi înșine mai înțelepți.

 

Sy Montgomery: Acum mai bine de o jumătate de miliard de ani, ramurile evolutive din care aveau să apară caracatițele, respectiv omul, s‑au separat. Era posibil oare, m‑am întrebat eu, să cunoști o inteligență aflată de cealaltă parte a acestei linii de separație? Caracatițele reprezintă marele mister al Alterității. Par a fi de pe altă planetă și totuși lumea lor, oceanul, acoperă o proporție mai mare din suprafața Pământului decât uscatul (70% din suprafața sa și mai mult de 90% din aria locuibilă). Cele mai multe animale de pe planetă trăiesc în ocean. Și cele mai multe dintre ele sunt nevertebrate.

 

3. Supraviețuitorii. Întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, de David Long, ilustrații de Kerry Hyndman, traducere din limba engleză de Iulia Pomagă, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2018

 

Sinopsis:

Pornind de la expediții clasice, între care veți găsi călătoria antarctică a lui Ernest Shackleton din 1914, și ajungând la aventuri recente, cum este cea care a inspirat filmul 127 de ore, istoriile din acest volum au un lucru în comun: vorbesc despre incredibila tărie de caracter a unor oameni care au reușit să învingă destinul prin propriile forțe. Au supraviețuit și ne-au putut astfel relata cumplitele încercări prin care au trecut.

 

O adolescentă se prăbușește în junglă de la înălțimea de 3000 de metri, după ce avionul în care călătorește este lovit de un fulger și se dezintegrează în aer. Un polițist sicilian care participă la un ultramaraton în Sahara este surprins de o furtună de nisip și se rătăcește în deșert. Singurul medic de la o stație de cercetare din Antarctica se îmbolnăvește și este nevoit să se opereze de apendicită, fără niciun fel de anestezie. În al Doilea Război Mondial, un britanic reușește să scape dintr-un submarin scufundat la o adâncime de 82 de metri și se strecoară neobservat pe insula Kefalonia, ocupată de trupele fasciste. Sună captivant? Ei bine, nu e vorba de scenarii de film, nici de premisele unor cărți de aventură, ci despre povești cât se poate de adevărate, pe care David Long le-a adunat în cartea Supraviețuitorii. Citește recenzia completă scrisă de Ema Cojocaru pentru blogul Art.

 

4. Lumea tăcerii, de Jacques-Yves Cousteau, traducere din limba engleză și note de Alfred Neagu, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2018

 

Sinopsis:

Înainte de a deveni faimos prin documentarele despre adâncurile mărilor, Jacques-Yves Cousteau s-a remarcat prin invențiile și premierele sale. Lumea tăcerii este istorisirea primilor ani de carieră, perioadă în care Cousteau experimenta filmarea subacvatică, „vâna“ minele marine ale naziștilor, căuta vechi epave cu încărcături prețioase, făcea primii săi pași în zoologia marină și stabilea noi recorduri în materie de scufundări. Imediat după publicare, volumul memorialistic a devenit un bestseller. La mai bine de jumătate de secol de la prima ediție, el rămâne un clasic al genului: s-a vândut în peste cinci milioane de exemplare și a fost tradus în zeci de limbi. Documentarul cu același nume a fost distins cu Premiul Academiei Americane de Film și cu Palme d’Or.

 

Jacques-Yves Cousteau: Mă gândeam la un scafandru în costum de scufundări ajun­gând unde eram eu, pășind cu bocancii lui grei, chinuindu‑se să înainteze câțiva metri, obsedat de furtunurile sale și cu capul prins în casca de cupru. Pe când exersam scufundarea liberă, am văzut un asemenea scufundător aplecându‑se peri­culos de mult în față doar ca să facă un pas, încorsetat în cos­tumul său, în care simțea o presiune mai mare la glezne decât la cap; era un infirm într‑un mediu străin. Dar de acum îna­inte aveam să înotăm kilometri și kilometri, printr‑un tărâm în care niciun om nu mai ajunsese vreodată, cu totul liberi și nestânjeniți, cunoscând aceleași senzații pe care le recep­tează solzii peștilor.

 

5. Lumea fără noi, de Alan Weisman, traducere din engleză şi note de Mihaela Sofonea, Editura Art, Colecția Sapiens, Lumea Vie, 2018

 

Sinopsis:

Construcțiile din marile orașe încep să se ruineze. Jungla de ciment, oțel și sticlă este cucerită de plante și animale, cărora nimic nu li se mai opune: Homo sapiens a dispărut, iar natura își revendică stăpânirea asupra Terrei. Făcând cercetări în diferite colțuri ale lumii, intervievând oameni de știință, căutând repere în istorie, Alan Weisman construiește scenariul Pământului fără oameni. Cartea nu ne spune cum vom dispărea, ci ne povestește ce se va întâmpla în absența noastră cu urmele civilizației. Antrenantă și tulburătoare, ea este o mostră de narațiune științifică de cea mai înaltă calitate, un bestseller tradus în peste 30 de limbi.

 

Alan Weisman: Imaginați-vă o lume din care am dispărea brusc. Mâine. [...] Uitați-vă în jur, priviți lumea de astăzi. Casa şi oraşul vostru. Împrejurimile, asfaltul de sub tălpi şi pământul de sub el. Gândiți-vă că totul rămâne la locul său, dar înlăturați ființele umane. Ştergeți-ne de pe fața pământului şi vedeți ce rămâne. Cum ar reacționa natura dacă ar fi scutită subit de presiunile neîntrerupte pe care le exercităm asupra ei şi asupra viețuitoarelor care trăiesc alături de noi? Cât de curând ar reveni – sau ar putea să revină – clima la ceea ce era înainte ca noi să apăsăm accelerația? Cât ar dura recuperarea teritoriului pierdut şi ntoarcerea la Edenul strălucitor şi înmiresmat, cum trebuie să fi fost înainte de Adam sau de Homo habilis?

 

6. Viața secretă a cadavrelor, de Mary Roach, traducere din limba engleză și note de Gabriel Tudor, Editura Art, Colecția Sapiens, Om și societate, 2018

 

Sinopsis:

Incinerate, înmormântate, îmbălsămate, disecate, furate, fetișizate, cadavrele umane au exercitat mereu o imensă fascinație asupra muritorilor. Cărora dintre întrebările și temerile noastre le pot da ele răspuns? Cum ne pot ajuta concret la rezolvarea problemelor din această viață, căreia nu-i mai aparțin? Mary Roach a adunat materialul acestei cărți memorabile din istoria preocupărilor macabre ale celor vii. Acribia științifică și apetitul autoarei pentru anecdotică fac din Viața secretă a cadavrelor una dintre cele mai serioase, surprinzătoare și... vesele cercetări asupra destinului trupurilor noastre după ce le-am părăsit.

 

Mary Roach: Nu e nimic rău în a sta tolănit pe spate. Într‑un fel, şi putre­facţia este interesantă, după cum vom vedea. Dar există şi alte modalităţi de a‑ţi petrece timpul când eşti mort: să te implici în domeniul ştiinţei, de pildă, să devii exponat într‑un muzeu sau parte dintr‑un arbore. Iată câteva variante la care merită să reflectaţi. Nu e obligatoriu ca moartea să fie plictisitoare.

 

7. Furtuna perfectă, de Sebastian Junger, traducere din limba engleză Florența Oprișan, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2018

 

Sinopsis:

Octombrie 1991. „Furtuna perfectă“ izbucnește în apropierea coastelor atlantice ale Canadei și Statelor Unite. Cu o forță distructivă ce apare o dată într-un secol, ea dezlănțuie valuri monstruoase, de înălțimea unei clădiri de zece etaje. Sunt stihii cum nimeni n-a mai înfruntat. Nimeni în afara micului echipaj al vasului de pescuit Andrea Gail, care se îndreaptă chiar spre centrul furtunii.

 

Sebastian Junger: Reconstituirea ultimelor zile de viață a șase oameni dispăruți pe mare mi-a creat probleme serioase. Pe de o parte, am vrut să scriu o carte în care să înregistrez doar faptele și să fie în sine o lucrare jurnalistică. Pe de altă parte, n-am vrut să sufoc povestea sub un munte de detalii tehnice și de speculații. Am cochetat cu ideea de a introduce ficțiunea pe mici porțiuni ale relatării – conversații, gânduri personale, rutină zilnică – pentru a face cartea mai lesne de citit, dar riscam să reduc valoarea acelor fapte pe care puteam realmente să le stabilesc. În final, am ajuns la a mă limita strict la fapte, însă într-o accepțiune mai largă.

 

8. Verde uimitor, de Stefano Mancuso și Alessandra Viola, traducere din limba italiană de Liliana Angheluță Nechita, Editura Art, Colecția Sapiens, Lumea Vie, 2018

 

Sinopsis:

Plantele ne-au precedat pe Terra și sunt pretutindeni în jurul nostru. Trăim în lumea lor. Nu le dăm mare importanță, deși existența noastră depinde de ele. Le negăm capacitățile care le fac atât de asemănătoare nouă. Și totuși atât de diferite. Stefano Mancuso și Alessandra Viola demonstrează că plantele posedă toate cele cinci simțuri ale noastre, la care se adaugă încă… cincisprezece. În regnul vegetal se comunică, se construiesc strategii, se formează alianțe. Nu inteligența e cea care diferențiază animalele superioare de cele inferioare și de plante; ea mai degrabă constituie caracteristica definitorie a întregii lumi vii. Verde uimitor este o carte-manifest care schimbă nu doar știința botanicii, dar și perspectiva asupra locului și importanței omului în Univers.

 

Michael Pollan, prefață: Plantele au găsit în Stefano Mancuso cel mai pasionat și eficient apărător al lor după Charles Darwin, care scria: „Mi‑a plăcut întotdeauna să acord un loc important plantelor printre celelalte organisme.“ Stefano Mancuso este un specialist în fiziologia vegetală, unul dintre cei mai importanți experți în noul și oarecum controversatul domeniu ce studiază „inteligența plantelor“. Mulți cercetători ai lumii vegetale consider că acest termen este tendențios sau exagerat, dar, imediat ce se definește inteligența în mod simplu, ca fiind capacitatea de a rezolva problemele întâmpinate, devine imposibil să le negăm această calitate. Cuvinte precum inteligență, învățare, memorie și comunicare, despre care credeam că sunt rezervate lumii animale, devin odată cu Verde uimitor calități pe care trebuie să le împărțim cu plantele.

 

9. Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale, de David Grann, traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2019

 

Sinopsis:

În 1925, exploratorul britanic Percy Fawcett pornea în expediție în jungla amazoniană în căutarea unei civilizații legendare. Avea să fie ultima lui călătorie, din care nu s-a mai întors. Decenii la rând, alți aventuriei l-au urmat, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de a găsi orașul pierdut Z. Biografia lui Fawcett semnată de David Grann elucidează cel mai tulburător mister al explorărilor din ultimul secol. 

 

David Grann: Îmi spuneam că eram acolo doar ca să cercetez felul în care generații de oameni de știință și aventurieri făcuseră o obsesie fatală pentru ceea ce a fost deseori numit „cel mai mare mister al explorărilor din secolul XX“: orașul pierdut Z. Se credea că străvechea așezare, cu rețeaua ei de drumuri, poduri și temple, s‑ar afla ascunsă în cea mai mare junglă din lume, în Amazonia. Astăzi, în epoca avioanelor și a sateliților, zona continuă să se afle printre ultimele locuri de pe hartă rămase neexplorate. Timp de sute de ani, i‑a obsedat pe geografi, pe arheologi, pe întemeietorii de imperii, pe căutătorii de comori și pe filosofi. Când au pus prima dată piciorul în America de Sud, în zorii secolului al XVI‑lea, europenii erau convinși că vor găsi în junglă regatul aurului, El Dorado. Mii de oameni au murit căutându‑l. Mai aproape de timpurile noastre, mulți oameni de știință au ajuns la concluzia că nu avea cum să apară nicio civilizație avansată într‑un mediu atât de ostil, unde pământul nu e bun pentru agricultură, țânțarii transmit boli mortale, iar din frunzișul junglei pândesc tot felul de prădători.

 

10. Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, de Alfred Lansing, traducere din engleză și note de Gabriel Tudor, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2019

 

Sinopsis:

În august 1914, Ernest Shackleton a pornit la bordul navei Endurance spre Antarctica. Își propusese să traverseze continentul alb, ultima mare provocare a explorărilor terestre. În ianuarie 1915, după sute de kilometri parcurși în apele polare, vasul rămâne captiv într-o insulă de gheață. Astfel începe una dintre cele mai dure lupte pentru supraviețuire, o odisee modernă, în care Shackleton face tot posibilul pentru a-și salva echipajul și a-l duce înapoi acasă.

 

Considerată astăzi cea mai elocventă relatare a expediției lui Ernest Shackleton din 1914, care s-a transformat într-o odisee a supraviețuirii în condiții extreme, cartea lui Alfred Lansing are ea însăși propria istorie complicată: publicată pentru prima oară în 1959, Endurance s-a bucurat de recenzii elogioase, dar a intrat curând într-un con de umbră, fiind redescoperită 25 de ani mai târziu. De atunci, a devenit prima alegere a cititorilor care aud pentru întâia oară de Shackleton sau de povestea navei Endurance, care a fost zdrobită de gheţuri în Marea Weddell, în octombrie 1915. Citește un fragment pe blogul Art.

 

11. În umbra omului, de Jane Goodall, traducere din limba engleză de Veronica Focșeneanu, Editura Art, Colecția Sapiens, Lumea Vie, 2019

 

Sinopsis:

Cimpanzeii studiați de Jane Goodall au devenit faimoși în întrega lume, iar În umbra omului este un volum clasic în domeniul etologiei. Cercetătoarea a câștigat încrederea primatelor din rezervația Gombe Stream, le-a dat nume și le-a urmărit ani la rând. Cartea aceasta vorbește despre relații sociale complexe, lupte între clanuri și abilități uimitoare, între care utilizarea uneltelor. Cimpanzeii devin adevărate personaje, iar destinul fiecăruia dintre ei este urmărit cu acribia cercetătorului pasionat și talentul naratorului autentic. 

 

Jane Goodall: În lucrarea de față, „În umbra omului”, spun povestea felului în care am ajuns, în sfârșit, în Africa, l‑am întâlnit pe regretatul Louis Leakey și am avut șansa – greu de imaginat, de vreme ce eu nu urmasem cursurile unei facultăți – de a cerceta cimpanzeii, cele mai apropiate rude ale omului. În această carte descriu personalitățile pitorești și comportamentul fascinant al cim­panzeilor de la Gombe: cum anume folosesc și realizează unelte, cum vânează și împart prada, cum exprimă sentimente care sunt uimitor de asemănătoare cu ale noastre. Multe dintre stările și gesturile comunicării lor nonverbale nu doar că seamănă cu ale noastre, dar apar în situații similare și înseamnă, în mare parte, același lucru – inclusiv sărutul, îmbrățișările, strângerea mâinilor, gâdilatul, mersul trufaș, arătarea pumnului, aruncarea cu pietre și agitarea unui băț.

 

12. Vânătorii de umbre, de Robert Kurson, traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei, Editura Art, Colecția Sapiens, Expediții, 2019

 

Sinopsis:

Pentru scufundătorii prefesioniști John Chatterton și Richie Kohler, adâncurile Atlanticului păreau să nu mai aibă niciun secret. Însă la 60 de mile de New Jersey și la 70 de metri adâncime, un ultim vestigiu din cel de-al Doilea Război Mondial așteaptă să fie descoperit. Nici istoricii și nici experții guvernamentali nu știu nimic despre epava submarinului nazist ajuns atât de aproape de coastele Statelor Unite. Ecourile trecutului, rivalitățile și dramele trăite de descoperitori fac din Vânătorii de umbre una dintre cele mai palpitante cărți de aventuri. 

 

Robert Kurson: În timp ce mă documentam despre pericolele scufundării la epave, mi‑a atras atenția o observație a celor doi scafandri referitoare la adâncime. Misteriosul U‑boot se afla la o adân­cime atât de mare și în ape atât de întunecate, spuneau ei, încât uneori nu aveau de ales decât să se scufunde în necu­noscut. Și atunci mi‑a trecut prin minte că toată povestea asta e plină de umbre: umbrele marinarilor căzuți la datorie, umbre ale celui de‑al Doilea Război Mondial, umbre asupra apa­rentei infailibilități a istoriei oficiale, umbre ale întrebărilor pe care cei doi scafandri au ajuns să și le pună despre ei înșiși. Timp de șase ani, Chatterton și Kohler au vânat umbrele din adâncuri. Timp de șase ani, s‑au aventurat într‑o călătorie fas­cinantă. Am scris această carte ca să‑i puteți însoți.

 

13. Charles și Emma. Crezul familiei Darwin, de Deborah Heiligman, traducere din limba engleză de Andrei Bontaș, Editura Art, Colecția Sapiens, Lumea Vie, 2019

 

Sinopsis:

Charles Darwin a publicat Originea speciilor, revoluționara sa lucrare asupra evoluției, în 1859. După mai mult de un secol și jumătate, tezele sale continuă să provoace polemici între oamenii de știință și comunitățile religioase. Dar înainte ca aceste dispute să se fi iscat, Charles a reflectat îndelung la felul în care va fi primită teoria lui de societatea conservatoare. Pietatea soției sale, Emma, și dragostea pe care el i-a purtat-o l-au făcut să cântărească bine fiecare idee care avea să ajungă la public. Această carte vorbește despre viața privată și marea iubire a celui care a revoluționat biologia și totodată viziunea asupra omului. 

 

Jonathan Weiner, prefață: Cum povestea de dragoste dintre Charles și Emma nu a mai fost spusă integral, chiar și cei mai mari fani ai lui Darwin vor găsi aici multe lucruri pe care să le savureze. Gândiți‑vă la ultimul pasaj din Originea speciilor, unul dintre fragmentele cele mai faimoase din literatura științifică. Aici își sintetizează Darwin întreaga viziune asupra vieții vorbind despre un țărm unde toate par amestecate. Nu am știut până să citesc cartea asta că era vorba de țărmul pe care Charles și Emma îl vedeau frecvent în plimbările lor de la Casa Down, locuința lor de la țară. Ei erau legați în dragoste și știință, la fel cum rațiunea, sufletul și spiritul sunt una în fiecare dintre noi. 

 

14. Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale, de Candace Fleming, traducere din limba engleză de Gabriel Tudor, Editura Art, Colecția Sapiens, Istorie și civilizație, 2019

 

Sinopsis:

Era cel mai bogat monarh din lume, avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat; însă Nicolae al II-lea al Rusiei n-a luat seama la mizeria extremă în care viețuia poporul său. Aflată mereu lângă țar, taciturna împărăteasă Alexandra trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase, alimentate de viziunile unui mistic corupt, Rasputin. Înăuntrul palatelor, luxul nemăsurat al monarhului care conduce prin voie divină învăluie totul; dincolo de porțile lor, masele trăiesc împresurate de ororile Primului Război Mondial și de sărăcia care hrănește gânduri revoluționare. Curând, cele două lumi se vor ciocni, iar din această confruntare se va naște o nouă societate a terorii: Rusia Sovietică. Candace Fleming redă cu un incontestabil talent narativ destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii. 

 

Candace Fleming: În 1976, istoricul Alexandr Avdonin din Ekaterinburg și regizorul moscovit Geli Riabov au plecat în căutarea rămășițelor pământești ale Romanovilor. „Voiam să facem  asta pentru a reda tuturor una dintre paginile istoriei Rusiei“, explica Avdonin ulterior. „Eram datori să îi căutăm.“ Cei doi nu s‑au mulțumit doar să examineze arhivele și documentele istorice în căutare de indicii referitoare la locul unde ar fi putut fi ascunse cadavrele, ci au cercetat și pădurea Koptiaki. Trei ani mai târziu, în mai 1979, au găsit ce căutau – un mormânt nu prea adânc, situat la mai puțin de șapte kilometri de puțul de mină abandonat, excavat cu atât de mult timp în urmă. „A fost îngrozitor! A fost îngrozitor!“ mărturisea Avdonin. „Toată viața mea am căutat asta [...] Și apoi, când am început prima dată să săpăm, mi‑am zis: «Doamne, ajută‑mă să nu găsim nimic!».“ Au dezgropat nouă schelete.

 

În pregătire, în Colecția Sapiens:

 

• Sebastian Junger – Tribul. Despre întoarcerea acasă și apartenență

• Anand Giridharadas – Învingătorii iau totul

• Simon Winchester – Profesorul și nebunul

• David Roberts – Singur în ținutul ghețurilor

• Colin Woodard – Republica piraților

• William Carlsen – Jungla de piatră

 

Mai degrabă decât un ocean de informații, știința e un mod de a privi lumea.