Râzi cu poftă alături de „Răsciclopedia de povești” de Florin Bican

de Oana Purice23 iunie 2025
Râzi cu poftă alături de „Răsciclopedia de povești” de Florin Bican

Imaginați-vă scena următoare:

Cineva stă întins pe șezlongul de lângă barul de pe plajă, a uitat de Mojito-ul care s-a încălzit sub umbrelă și râde de se prăpădește. Dar nu oricum, ci în stilul inconfundabil și mucalit al lui Muttley.

Și scena asta:

Altcineva merge cu autobuzul de la stadion la gară (sau la piață, puțin contează), stă picior peste picior pe scaunul de la geam, mai ridică privirea din când în când și râde pe înfundate, dar contagios, fix ca Joey din Friends, când se ascunde în cutia uriașă din care Chandler și-a scos lucrurile, ca să se mute cu Monica.

Șiiiii asta:

Cineva stă la coadă la casa de marcat dintr-o librărie și tot rămâne în urmă, blocând rândul, pentru că nu se poate abține. Tot dă paginile cărții pe care vrea s-o cumpere și râde frenetic. Cam ca Patrick Star din serialul animat SpongeBob. Oamenii din spate se uită urât la el sau la ea, că vor să plătească și ei și să ajungă la timp la film (sau la meci sau la teatru, puțin contează), dar efectiv nu se poate opri din citit. Și nici din râs.
 


Oamenii de mai sus puteți fi chiar voi. Dacă pe plajă, în autobuz sau în librărie citiți noua ediție a Răsciclopediei de povești, volumul lui Florin Bican îmbogățit cu texte noi, însoțite de ilustrații-poveste semnate de Matei Branea. E știut de cititorii mici și mari că Florin Bican este un maestru al poveștilor în versuri și al umorului, fie că e vorba de traduceri, fie de propriile texte. Vi-l amintiți, cel mai probabil, pe Flatulențiu Aurel, eroul care, în Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători, în aventura lui de a fi copil model, uită că nu-i de joacă cu petardele, pocnitorile sau artificiile. Sau pe Apolodor Explorator, care străbate țara-n lung și-n lat. Și nu se poate să nu vă fi distrat cu pastișele cu rimă și comic necruțător din Singur printre mârlani. Ca să nu mai zic de Și v-am spus povestea așa și Tropice tâmpe, care, chit că nu-s în versuri, au la fel de multă substanță parodică și intertextuală.

Dar să revenim la Răsciclopedia noastră. Care, cum îi spune și noul nume, este o enciclopedie de „povești cu rimă fără tâlc” (ca să citez subtitlul primei ediții). Mai exact de șaptesprezece poezii în care basmele românești, poeții-nepereche (ba și unii care și-au găsit pereche – trimitere involuntară, v-o jur, nu mi-e deloc gândul la Vama Veche!) și câte-n lună și-n stele în materie de moravuri și idiosincrazii și-au găsit suflu nou, conectat la realitățile tot mai în schimbare și-n același timp tot mai neschimbate ale lumii noastre.

Urmând unui motto din Shel Silverstein, scriitor, creator de bandă desenată și muzician american, volumul debutează cu poezia „O cutie și-nc-o mie...”, care creează atmosfera de sarcasm și comic bine cântărit în care se va scufunda cititorul pe măsură ce înaintează. Zic „bine cântărit”, că e vorba de multă finețe mecanică (și-un pic termodinamică) și-n versurile de aici, și-n cele ce urmează:

„Dac-ar fi și-ar fi să fie

o cutie-ntr-o cutie

și așa, pân’ la o mie

de cutii într-o cutie,

ar fi astfel fiecare,

decât cea din ea, mai mare

sau mai mică, bunăoară,

decât cea care-o-nconjoară

prin ̕năuntru sau pe-afară…”

 


Partea cea mai consistentă a volumului este reprezentată de poemul în versuri „Povestea cea fără rost cu Prâslea-Nastratin cel prost”, o reinterpretare cu multe împunsături și întoarceri din drum a basmului popular și a altor creații care-au animat imaginarul folcloric românesc. Cum bine ne-a obișnuit Florin Bican, ecourile aluziilor și-ale ironiilor merg hăt-departe și parcă fiecare nouă lectură dezvăluie și alte straturi de semnificație și amuzament.

Dar s-o luăm cu începutul: Afisauanufi era un împărat „puternic și puțin nebun”, care avea, nu-i așa?, trei fii:

„Cei doi mai mari – niște zevzeci:

Umblau prin baruri, discoteci,

Ziua dormeau și-n general

Duceau o viaţă de scandal,

Ceva de nu-ţi venea să crezi.

Și erau gemeni siamezi.

Cel mic era cuminte foc

Și nu le semăna deloc.”

Băieții cei mari îi călcau, așadar, pe urme tatălui, în timp ce mezinul, bullied și vai de capul lui, se refugiase în cărți și, păcat de el!, scris.

Echilibrul acesta familial și-așa precar a fost într-o zi stricat de vestea adusă de Poștașul Curţii, Tudorică:

Aduc cu mine un mesaj

De la Rajahul Maharaj.

Vrea, cică, să-și mărite fata…

Și-așa începe aventura mai întâi a siamezilor și-apoi a lui Prâslea, că doar nu era ca poamele astea, care-aveau și „certificate / Ce atestau cu lungi cuvinte / Că cei doi nu-s întregi la minte”, să ducă misiunea la bun sfârșit. Doar că, școlit și citit, Nastratin, mezinul nostru, n-a luat-o drept spre Est, spre India, ci știind că Pământul e rotund, „Tras în costum de la Armani, A poposit în Occident”, exact în inima Parisului. Ce i-o fi trebuit?! C-aici a dat de Spân și, iată!, i se schimbă norocul, și identitatea.

Degeaba tot jelea:

„Adio, tron, adio, vise,

Adio, pace și onor

Și viitor strălucitor

Și jocuri pe calculator,

Adio, patrie, popor,

Adi-…, adio tuturor“,

Cum a ajuns Nastratin la curtea Maharajahului, cum a fost întâlnirea cu Vandana – fiica de măritat, ce piesă a Adei Milea se citează și cum s-a terminat povestea de dulce (carne, lapte, ouă) și amor vă invit să descoperiți. 
 


Căci eu sar peste „Eminescu merge la sală” și peste alte câteva poeme botanice („Am o plantă de acantă / Și e tare enervantă: / A-nvățat, toanta, să cânte, / Vedea-i-aș frunzele frânte, / Că cântă decât manele – / Vai de urechile mele…) și ajung la preferatul meu: „Cu elevul Mariean, la școală-n Uzbekistan”. Nu știu de unde slăbiciunea asta. Poate de la adierea de parenting pe vechi, care-i cuprinsă în cele peste douăzeci de pagini de chin și voie bună exprimate în litere și ilustrații. Sătulă de neobrăzări, mama începe abrupt:

Dacă n-ai de gând s-asculţi,

Cum face copiii culţi,

I-a spus aspru mama sa

Fiului care-o stresa,

Las’ că vezi tu, Mariean –

Te trimit ca licean

Tocmai în Uzbekistan.”

Cu ochii în ecran și controllerul în mâini, Mariean nici nu se sinchisește să asculte. Așa că ajunge în Uzbekistan, „La Liceul Militar / Samolioţki Samovar...”. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din internat, așa că alte metode se cer folosite. 

După Mariean veți da de Jacques Prévert, Bolintineanu, Alecsandri și tot așa, personaje unul și unul. Prinse toate în hora ironiei, a umorului și-a poveștilor bune de citit, recitit și dat mai departe. 

„O poveste, o poveste

Este și dacă nu este:

Cuibărită în cuvinte,

Doarme așteptând cuminte

Să vii tu și s-o trezești

Dintre sute de povești.”

Așa se deschide volumul lui Florin Bican. Dar eu așa o să-mi închei textul de aici, invitându-vă să puneți repede-repede mâna pe carte, ca să râdeți și voi cu poftă. 

Iar dacă vreți să aflați mai multe din culisele Răsciclopediei de povești, aici puteți citi un interviu cu Florin Bican.
 

Florin Bican
Autor
Florin Bican
FLORIN BICAN (1956, București) a învățat să scrie înainte de a ști să citească. Apoi a revenit la metode de studiu convenționale, absolvind, la două d...
mai multe
Recomandări (342) Interviuri (68) Noutăți (121) Artstagram (65) Titluri în focus (238) Evenimente (89) Cartea în 3 minute (5) Topuri (20) Școală (8) Artstagram 4 (12) Concursuri (63) Comemorări (6)
Susan Sontag – niciodată de ajuns. „Sempre Susan” de Sigrid Nunez de Oana Purice 05 august 2025
Așa era Susan Sontag în toate. „Niciodată de ajuns”. Lecturile, scrisul, filmele, laudele, prietenii, propriul fiul, chiar și mâncarea. Nu erau niciod...
Mai multe
Răzmerițe și eroi. „Basme vol. 2: Ferma animalelor” de Bill Willingham
Răzmerițe și eroi. „Basme vol. 2: Ferma animalelor” de Bill Willingham de Oana Purice 16 iunie 2025
Titanic, filmul, a fost nominalizat la Premiile Oscar la 14 categorii. A câștigat 11 statuete aurii. Tot atâtea au primit și Ben-Hur, din 1959, și Stă...
Mai multe
Ficțiune cu punch-line. „Decuplări monstruoase” de Alex Moldovan
Ficțiune cu punch-line. „Decuplări monstruoase” de Alex Moldovan de Oana Purice 11 iunie 2025
Într-o zi de toamnă destul de mohorâtă (așa era în București, nu știu în Cluj), cineva a deschis Facebook-ul. Habar n-am dacă pe telefon sau pe laptop...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART