„Nu există ceva mai dezolant decât noaptea polară” - Avanpremieră „Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton”, Alfred Lansing

21 iunie 2019
„Nu există ceva mai dezolant decât noaptea polară” - Avanpremieră „Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton”, Alfred Lansing

Considerată astăzi cea mai elocventă relatare a expediției lui Ernest Shackleton din 1914, care s-a transformat într-o odisee a supraviețuirii în condiții extreme, cartea lui Alfred Lansing are ea însăși propria istorie complicată: publicată pentru prima oară în 1959, Endurance s-a bucurat de recenzii elogioase, dar a intrat curând într-un con de umbră, fiind redescoperită 25 de ani mai târziu. De atunci, a devenit prima alegere a cititorilor care aud pentru întâia oară de Shackleton sau de povestea navei Endurance, care a fost zdrobită de gheţuri în Marea Weddell, în octombrie 1915. Aventurile incredibile care au urmat au fost reconstituite cu minuțiozitate și cât mai obiectiv de Alfred Lansing, care a parcurs jurnalele de bord ale expediţiei și i-a intervievat pe membrii echipajului care au supraviețuit. „Fără să fi fost acolo el însuşi, reuşeşte să le dea cititorilor senzaţia prezenţei la cele relatate”, scria unul din primii cronicari ai cărții. Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton se află în pregătire în colecția „Sapiens” și poate fi precomandată la un preț special până pe 25 iunie 2019.

 

Fotografie de Frank Hurley, 1915

 

Capitolul 5

 

Nu există ceva mai dezolant decât noaptea polară. Este ca o întoarcere la era glaciară – nu există căldură, nu există viaţă, nu există mişcare. Doar cei care au trecut prin aşa ceva pot aprecia pe deplin ce înseamnă să trăieşti fără lumina soarelui zi după zi şi săptămână după săptămână. Puţini pământeni care nu sunt obişnuiţi cu noaptea polară îi pot suporta efectele şi nu în rare rânduri unii şi‑au pierdut minţile din cauza ei.

 

Coincidenţa făcea că omul care participase la construirea navei Endurance, baronul de Gerlache, fusese el însuşi captiv în Marea Weddell, la bordul unui vas numit Belgica, în 1899; odată cu venirea nopţii polare, echipajul se pomenise bântuit de o melancolie stranie. Pe măsură ce săptămânile treceau, această stare se transformase în depresie şi apoi în disperare. Cu timpul, oamenilor începuse să le fie foarte greu să se concentreze și chiar să mănânce. Pentru a alunga primele simptome ale nebuniei, pe care deja le întrezăreau în ei înşişi, începuseră să meargă în cerc, în jurul navei. Circuitului i se spusese „promenada nebunilor“.

 

Un om murise de o afecţiune cardiacă generată, în parte, de teroarea iraţională pe care o simţea faţă de întunericul permanent. În mintea unuia încolţise ideea că restul echipajului intenţiona să‑l ucidă şi nu se culca decât într‑o mică firidă a navei, spre a fi la adăpost. Iar un altul se lăsase cuprins de crize de isterie din cauza cărora devenise, temporar, incapabil să vorbească.

 

Dar la bordul lui Endurance depresia nu‑şi făcu loc. În schimb, venirea nopţii polare îi apropie cumva pe oameni.

 

Când Endurance plecase din Anglia, cu greu s‑ar fi putut imagina o adunare mai eterogenă de indivizi. Erau printre ei tot felul de oameni, de la absolvenţi ai Universităţii Cambridge la pescari din Yorkshire. Dar, după ce nouă luni trăiseră împreună ceas de ceas, muncind în aceleaşi spaţii strâmte, umăr la umăr, acumulaseră o experienţă comună care anula marile diferenţe dintre ei. În decursul acestor nouă luni, cei de la bordul lui Endurance ajunseră să se cunoască unii pe alţii cât se poate de bine și, cu foarte puţine excepţii, începură să se simpatizeze reciproc.

 

Nimeni nu‑l mai privea pe Blackboro ca pe un pasager clandestin. Tânărul galez, solid şi cu părul negru ca tăciunele, era de acum un membru al echipajului. Blackboro avea o fire foarte tăcută și, cu toate astea, era isteţ şi se dovedea a fi un camarad de nădejde, plăcut, vesel şi binevoitor, ajutându-l pe Green la bucătărie.

 

Cu toţii îl ştiau pe Bobbie Clark, biologul expediţiei, ca pe un scoţian serios, harnic şi aproape lipsit de simţul umorului. De asemenea, ştiau şi că era un om pe care se putea conta, făcându‑ş i datoria cu vârf şi îndesat oricând primea o sarcină. Se entuziasma doar când de sonda pe care o introducea în apă în fiecare zi, prin gheaţa groasă, se agăţau tot felul de creaturi, adesea specii noi pentru colecţia lui de vietăţi marine, pe care le ţinea în borcane. Odată, ceilalţi membri ai echipajului îi jucară o farsă, strecurându‑i într‑unul dintre borcanele cu formol niște spaghete fierte, pe care bietul om, fericit nevoie mare, le luă drept creaturi nemaivăzute. Clark nu se sfătuia cu nimeni şi niciodată nu împărtăşea nimănui de la bord amănunte legate de viaţa lui personală.

 

Tom Crean – înalt, aproape costeliv – era exact ce părea a fi: un marinar neîndemânatic, direct şi cam necioplit, care nu se sfia să folosească vocabularul dur al oamenilor mării. Cu siguranţă nu avea o fire prea prietenoasă, dar cunoştea marea şi ştia să‑şi facă meseria, de aceea ceilalţi îl respectau. Însuşi Shackleton îl stima. Îi plăcea caracterul voluntar al acestui irlandez uriaș. De asemenea, comandantul preţuia mult disciplina, iar Crean, după anii petrecuţi în Marina Regală, considera că ordinele trebuie îndeplinite fără discuţie. Asta nu însemna însă că nu apela uneori la vorbe mieroase.

 

În privinţa lui Charlie Green, bucătarul, aproape toţi credeau că era niţel sărit de pe fix sau prostănac, din cauza felului său dezorganizat şi aiurit de a fi. Îi spuneau Maestrul sau Prăjiturică – sau, uneori, Gogoşică, din cauza vocii lui piţigăiate şi fiindcă, în urma unui accident, rămăsese cu un singur testicul. Nu pierdeau niciun prilej de a‑l lua peste picior, dar îl preţuiau în mod deosebit şi‑l priveau cu multă afecţiune. Puţini oameni erau mai conştiincioşi decât el. În vreme ce alţii nu munceau mai mult de trei ore pe zi, Green îşi făcea de treabă la bucătărie din zori şi până seara, mult după cină.

 

Green cădea uneori victima farselor nemiloase la care sunt supuşi bucătarii la bordul navelor de pretutindeni, dar şi el le juca renghiuri celorlalţi. De două sau de trei ori, când se sărbătorea ziua de naştere a unui membru al echipajului, Green pregătise un tort. Unul dintre torturi se dovedise a fi un balon umflat, pe care Green îl îngheţase cu mare grijă, ca să nu se spargă, iar un altul, o bucată de lemn acoperită cu un strat de glazură.

 

Hudson, timonierul, era un om cu totul aparte. Era un tip bine intenţionat, dar cam nătâng. Îşi datora porecla – Buddha – unei farse căreia îi căzuse victimă atunci când nava se afla la ţărmul insulei Georgia de Sud. Camarazii lui îl convinseseră că pe insulă urma să aibă loc un bal mascat. Niciun om care văzuse vreodată Georgia de Sud cu ochii lui – cu gheţarii şi munţii ei sălbatici şi cu duhoarea măruntaielor de balenă care putrezeau în port – n‑ar fi crezut că acolo s‑ar fi putut desfăşura vreodată un bal mascat… însă Hudson nu s-a îndoit de asta. Îl convinseseră să‑și dezbrace aproape toate hainele şi îl îmbrăcaseră într‑un cearşaf. Apoi îi puseseră pe creştet capacul unui ceainic, pe care i‑l legaseră cu panglici sub bărbie. Astfel împopoţonat, bărbatul fusese dus la ţărm într‑o barcă cu vâsle, în timp ce tremura din toate încheieturile în bătaia vântului aspru şi rece dinspre munţi. Într‑adevăr, administratorul fabricii de prelucrare a cărnii şi grăsimii de balenă dădea o petrecere la el acasă, dar când Hudson a intrat acolo, şi-a dat seama că era singurul pregătit de bal mascat.

 


 

Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton de Alfred Lansing

Traducere din limba engleză și note de Gabriel Tudor

Sapiens, 2019

Recomandări (271) Interviuri (54) Noutăți (83) Artstagram (13) Titluri în focus (164) Evenimente (88) Cartea în 3 minute (3) Topuri (17) Artstagram 4 (7) Școală (7) Concursuri (62) Comemorări (6)
Patru experimente pe care nu le poți face acasă, dar despre care poți citi în cărțile Sapiens
Patru experimente pe care nu le poți face acasă, dar despre care poți citi în cărțile Sapiens de Andreea Dincă 27 martie 2024
O gustare neobișnuită „Cercetători excentrici care să facă diverse experimente pe animale au existat în fiecare secol și cu siguranță vo...
Mai multe
Tarotul personajelor din cărți. Offred este Eremitul
Tarotul personajelor din cărți. Offred este Eremitul de Andreea Bucur 25 martie 2024
A treia eroină din seria Tarotul Personajelor din Cărți este Offred, din Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood. Am ales să prezint acest personaj în...
Mai multe
10 lucruri interesante pe care le vei afla din cărțile Sapiens și Meridiane
10 lucruri interesante pe care le vei afla din cărțile Sapiens și Meridiane de Larisa Ene 25 martie 2024
Cărțile Sapiens și Meridiane ale Editurii ART cuprind o sumedenie de informații și teme captivante pentru cititori cu gusturi și preocupări variate, d...
Mai multe
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART