Trei capodopere și o agendă acompaniatoare

Ce ar fi cititul fără carnețelul în care să treci citate, idei sau, dacă sunteți ca mine, pur și simplu cuvinte preferate? Încercuite de cât sunt de preferate! Pentru astfel de metehne, Editura Art a scos niște agende cu coperte florale din care e greu să alegi, înviorate din loc în loc cu citate din cărți pur și simplu greu de uitat. Și în iunie, dacă ne cumpărăm trei cărți, primim acest buchet de citate și de colectat citate. Trei e o cifră care nu suportă decât ce e mai bun, așa că eu am selectat trei capodopere, care se cer neapărat adnotate și comentate în agende sau cu prietenii.

Emigranții de W. G Sebald, traducere din limba germană de Alexandru Aș. Șahighian este o carte inclasabilă, o suită de patru povestiri care conțin, ca toate cărțile lui Sebald, imagini alb-negru inserate în corpul textului, cadre suspendate din alte vremuri, din lumi ale căror contururi au fost efasate de o istorie neîndurătoare. Aici, în aceste ficțiuni care se construiesc circular, alene, din elemente aparent disparate, ies la lumină poveștile tulburi ale unor personaje greu încercate de viață, evrei dislocați de brutalitatea istoriei, care și-au construit o existență după tragedia care le-a distrus lumea, dar care au continuat să-i poarte umbra în tăcere, mereu în preajma unui sfârșit inevitabil. Este o carte în care se strecoară detalii fine ale unor existențe cufundate în vechime, o carte în care istoria șerpuiește ștergând vieți și așteptări și în care, cititor tulburat de frumusețea stilului și de greutatea inexprimabilului din aceste povești, ai vrea să recuperezi un sens, la fel cum Sebald însuși încearcă să salveze, prin imaginile inserate în text, aproximări fantomatice, tremurate și fragile ale unei lumi dislocate cu brutalitate.

Sistemul periodic de Primo Levi (traducere de Vlad Russo, Editura Art) este o carte de o originalitate și de o profunzime destabilizatoare. Primo Levi, trecând prin experiența deportării la Auschwitz, a pus în acest volum, care urmărește structura sistemului periodic al elementelor, reflecțiile cele mai intime despre natura umană și despre necunoscutul și imprevizibilul care o pun la încercare. Sunt douăzeci și una de proze. În ele,  cunoștințele chimistului Levi se metamorfozează într-un alambic în care se amestecă și autobiograficul, și reflecția filozofică, și memoria, și istoria, și poate cel mai emoționant, iubirea față de  celălalt. 

Absalom, Absalom! de William Faulkner (traducere de Mircea Ivănescu, Editura Art) este îndeobște considerată capodopera lui Faulkner. Este o poveste hipnotică și arborescentă, la fel ca fraza căutată de Faulkner pentru acest roman, una care urmărește fixația lui Thomas Sutpen, un tânăr sărac din Sud, de a ajunge într-un punct de autonomie totală, un punct din care poate să dirijeze după bunul plac viața însăși. Desigur că este povestea unui eșec magistral, dar, în egală măsură, este și povestea unei lumi dezechilibrate, excesive și permanent minate de impulsuri tulburi, pe care Faulkner ne-o prezintă în preajma și în timpul Războiului civil.

Un text de Eliza Ștefan