Povestiri din taxi: Episodul 2

Cu toate că lucrează în IT, Alice are un hobby atipic pentru domeniul în care activează: cititul. De asemenea, are o pisică și o șinșilă care nu se înțeleg deloc, însă speranța moare ultima! Pe lângă citit, lui Alice îi place să călătorească și să cunoască oameni noi, acumulând astfel tot felul de experiențe ieșite din comun.

„Acum câțiva ani, am luat taxiul după ce am ieșit cu colegii de muncă la un restaurant din centrul capitalei. Taximetristul era un domn mai în vârstă și mă simțeam în siguranță deoarece părea un tătăiță simpatic.

A început să îmi povestească întâmplări din tinerețea lui și mi-a mărturisit că a fost un tânăr chipeș, cu multe cuceriri la activ. În ciuda numeroaselor sale aventuri, el a iubit o singură femeie. Marea lui iubire era de o frumusețe rară: o blondă de 1.70, cu talie de viespe și chip de Brigitte Bardot. Când mergea pe stradă cu ea, îl huiduiau bărbații de invidie. Niște masculi alfa din cartierul lui erau atât de geloși că a pus mâna pe asemenea bucățică încât la un moment dat i-au pus zahăr în țeava de eșapament ca să-i strice mașina.

Însă iubita lui din tinerețe nu era doar frumoasă, avea și o inimă de aur. Îl ierta mereu când călca strâmb și îl ascundea la ea în pod de fiecare dată când avea probleme cu poliția. Mi s-a părut chiar drăguț că îmi povestea amintirile din tinerețe, mai ales că vorbea cu atâta drag de fosta lui iubită. Lucrurile au luat o întorsătură înfricoșătoare când s-a hotărât să mă ducă fix unde locuia pe vremuri marea lui iubire, ocolind ruta spre casa mea.

S-a oprit în fața unei case care părea abandonată dintr-o zonă pe care nu o prea cunoșteam. A ieșit din mașină și s-a uitat vreo 5 minute la casă fără să spună nimic. Îmi era atât de frică, mă așteptam din clipă în clipă să apară o fantomă gen The Nun la cât de în paragină era locul acela.

Apoi șoferul s-a întors în mașină de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, a oftat și mi-a zis că în casa aia murise acum mult timp iubirea vieții lui din cauza cancerului. I-am spus că îmi pare foarte rău pentru pierderea lui și l-am rugat să mă ducă acasă pentru că se făcuse foarte târziu. Nu a mai zis nimic restul drumului, dar a pornit radioul. Mi s-a făcut pielea de găină când am auzit: Riders on the storm/ There's a killer on the road/ His brain is squirmin' like a toad. Am ajuns cu bine într-un final, însă de la acea cursă bizară nu am mai putut să ascult Riders on the storm.”

După ce am citit povestirea lui Alice, m-am gândit imediat la volumul de proză scurtă, Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, scris de Tennessee Williams. Autorul a marcat dramaturgia americană prin crearea unor personaje memorabile precum Maggie din Pisica pe acoperișul fierbinte sau Blanche Dubois din Un tramvai numit dorință. Sunt ferm convinsă că șoferul de taxi cu care a mers Alice l-ar fi inspirat pe dramaturg să scrie cel puțin o povestire scurtă. În primul rând, două teme des abordate în opera dramaturgului sunt nostalgia față de trecut și iubirea, ambele fiind elemente importante în relatarea taximetristului.

Mai mult, firea rebelă a bătrânului șofer care fugea de poliție în tinerețe l-ar fi cucerit pe scriitor. Tennessee Williams s-a considerat toată viața lui un outsider, găsindu-și de multe ori refugiul în alcool și în substanțe interzise. Din acest motiv, personajele sale au vieți scandaloase și nu se identifică în normele societății. Un bun exemplu în acest sens este Anthony Burns, protagonistul povestirii Dorinţa şi maseurul negru.

Încă de la bun început, această persoană, Anthony Burns, dădea semne clare că posedă instinctul de a se lăsa atras de lucruri ce aveau să-l înghită. În familia lui fuseseră cincisprezece copii, iar el cel căruia i se

acordase cea mai puţină atenţie, şi atunci când a plecat să muncească, după ce absolvise liceul în clasa cu cei mai mulţi elevi din istoria instituţiei, s-a angajat în cea mai mare companie de comerţ cu ridicata

din oraş. Totul îl absorbea şi îl înghiţea şi, cu toate astea, tot nu se simţea în siguranţă. Mai mult decât oriunde altundeva, cel mai în siguranţă se simţea la cinema. Îi plăcea să stea pe rândurile din spate,acolo unde întunericul îl absorbea pe îndelete, iar el era ca o particulă de mâncare ce se dizolvă într-o gură mare şi fierbinte.

Nu în ultimul rând, simt nevoia să închei acest articol cu un mic spoiler din Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu. În povestirea Un 10 august fericit, are loc un mic incident tragi-comic cu un taxi:

Taxiul venise.

Când i s-a spus că drumul până în Manhattan s-ar putea să coste în jur de optzeci de dolari, Elphinstone l-a alungat pe şofer furioasă, dar înainte ca acesta să iasă în autostradă de pe alee, l-a chemat înapoi cu o voce ca un duduit de tunet.