Personajele lui Vonnegut trec dintr-un roman în altul

10 ianuarie 2019
Personajele lui Vonnegut trec dintr-un roman în altul

Cred că asta este principala mea obiecție cu privire la viață: este prea ușor, cât trăiești, să faci greșeli absolut îngrozitoare.

 

După ce l-am ocolit pe Kurt Vonnegut multă vreme, iată că am citit, aproape în paralel, două dintre romanele sale recent apărute la Editura Art: Barbă Albastră și Dick Ochi-de-mort. Încă din timpul lecturii, mi-am dat seama că îmi place foarte mult cum scrie Vonnegut, că stilul lui mi se potrivește, iar temerile mele și amânarea asta îndelungată au fost cu totul nefondate. Narațiunea fluidă, care se parcurge ușor, dar este totodată încărcată cu o mulțime de informații din cele mai diverse domenii, salturile temporale și divagațiile tematice care te țin în priză, teoriile neobișnuite și observațiile de un sarcasm amar, personajele imaginare plasate în miezul unor evenimente istorice reale, toate acestea m-au surprins și m-au încântat, trezindu-mi interesul pentru alte romane de Vonnegut.

 

Naratorul din Dick Ochi-de-mort este Rudy Waltz, un farmacist din Midland City, Ohio, orașul imaginar care-i servește drept fundal lui Vonnegut pentru câteva din romanele sale. Marcat de un accident nefericit petrecut în copilărie (de care se leagă una dintre cele mai puternice și impresionante scene ale cărții), Rudy alege să trăiască asemenea unui mort-viu („un neutru”, după cum spune chiar el), fără să-și dorească nimic, fără să fie entuziasmat de nimic, privind viața ca o mare greșeală, dar așteptând din partea ei „o oarecare probă contrarie”. Instalat în Haiti, unde a devenit proprietarul unui hotel, Rudy relatează povestea familiei sale, dar și a câtorva locuitori din Midland City, oameni extrași din rândurile milioanelor de anonimi care populează micile orașe americane, celule insignifiante și dispensabile care au totuși un nume și o poveste. 

 

 

„Uneori mă gândesc că aș fi putut avea un cu totul altfel de suflet, dacă aș fi crescut într‑o casă americană obișnuită”, spune Rudy Waltz, care a învățat să tragă cu pușca încă de la vârsta de zece ani și a crescut înconjurat de colecția de peste trei sute de arme din mansarda ciudatei locuințe a familiei Waltz. Cu o mamă absentă și rece, pur decorativă, care și-a abandonat copiii în grija servitorilor, și un tată cu aer de artist, filozof și aristocrat, maestru în gesturi și atitudini grandioase, dar absorbit în sine și gol pe dinăuntru, Rudy Waltz este produsul nefericit al familiei și al societății în care a venit pe lume – sau, după cum sună teoria unei femei de culoare, lumea în care i s-a deschis crăpătura în momentul nașterii sale.

 

Mi-a plăcut felul cum narațiunea non-lineară înaintează prin cârlige bine plasate, dar mai ales doza de imprevizibil care zădărnicește orice intenție de a ghici încotro se îndreaptă povestea. Rudy Waltz face salturi în timp și abordează o varietate de subiecte, după care își întrerupe subit relatarea pentru a prezenta tot felul de rețete, de la turte de mălai la supă haitiană de banane (din câte mi-am dat seama, rețetele chiar par în regulă, în ciuda sfatului de a nu folosi romanul pe post de carte de bucate), iar alteori ia un ton regizoral și redă anumite episoade sub forma unor piese de teatru, un artificiu prin care Rudy Waltz reușește să se confrunte cu cele mai rele amintiri.

 

Încă ceva: în Dick Ochi-de-mort își face apariția Dwayne Hoover din Micul dejun al campionilor, iar într-un paragraf este menționat și pictorul Rabo Karabekian din Barbă Albastră. Abia mai târziu am aflat că personajele lui Vonnegut trec dintr-un roman în altul, creând punți de legătură și sudând universul imaginat de autor, care capătă astfel consistență și continuitate.

 

Probabil că fanii lui Vonnegut sunt obișnuiți cu acest hodge-podge de subiecte și viraje narative, însă pentru mine a fost o surpriză să găsesc atât de multe elemente disparate într-un singur roman, elemente care te poartă în direcții diferite, dar reușesc cumva să se îmbine într-o poveste coerentă și de impact: arme și amfetamine, nazism și pasaje despre artă, rețete și tablouri, plăci de șemineu făcute din ciment radioactiv și o bombă cu neutroni care ucide populația, dar lasă intacte bunurile materiale. Plus multe alte detalii, personaje și istorioare, încât este aproape imposibil să ții minte totul, după cum nu e tocmai ușor să înțelegi din prima ce vrea să spună autorul. Dick Ochi-de-mort a fost de bună seamă o experiență inedită, care mi-a lăsat un gust amar-melancolic – gust care mă inundă de fiecare dată când mă gândesc la cuvintele cu care se încheie romanul: „Vreți să știți ceva? Suntem încă în Evul Mediu. Evul Mediu – încă nu s‑a terminat.”

 

Puteți citi aici un fragment din romanul Dick Ochi-de-mort.

 

Text de Ema Cojocaru

 


 

Dick Ochi-de-mort, Kurt Vonnegut

  • Traducere şi note de Ana-Maria Lişman și Ioana Filat
  • Serie de autor Kurt Vonnegut, Editura ART, 2018
Recomandări (271) Interviuri (54) Artstagram (13) Noutăți (84) Titluri în focus (164) Evenimente (88) Cartea în 3 minute (4) Topuri (17) Școală (7) Artstagram 4 (7) Comemorări (6) Concursuri (62)
Moartea unei marionete
Cartea în trei minute. „Moartea unei marionete”, Caroline Graham 28 martie 2024
„— Aşadar, acum avem o marionetă, un măscărici manevrat de nişte păpuşari. Şi ce au făcut acei păpuşari atât de subtili şi de vicleni? Mai întâi l‑au...
Mai multe
Sincer indragostit
Cartea în trei minute. „Sincer îndrăgostit”, David Yoon 28 martie 2024
„Felul în care procedăm e așa: ne ținem de mână și coborâm treptele împreună. Am ținut‑o de mână de multe ori în trecut: în timpul luptelor cu degetel...
Mai multe
Patru experimente pe care nu le poți face acasă, dar despre care poți citi în cărțile Sapiens
Patru experimente pe care nu le poți face acasă, dar despre care poți citi în cărțile Sapiens de Andreea Dincă 27 martie 2024
O gustare neobișnuită „Cercetători excentrici care să facă diverse experimente pe animale au existat în fiecare secol și cu siguranță vo...
Mai multe
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART