Ce citim. Noutatile lunii noiembrie pentru adulți

 

Proză scurtă, literatură clasica și contemporana, benzi desenate și supereroi iconici, monografie, teatru polonez contemporan, romane distopice și cărți cult, toate se regăsesc în oferta lunii noiembrie de la Grupul Editorial ART. Vă invităm să citiți câte un mic fragment în articolul de mai jos. 

 

 

Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Tennessee Williams, traducere din limba engleză de Ioana Tudor, Serie de autor Tennessee Williams, Editura Art

 

„Increase Tutwiler era un predicator de-o îngrijorătoare limbuţie. Nevastă-sa ocupa strana din faţă şi, când bărbatul ei îşi lungea cuvântarea peste răbdările oricui îl asculta, începea să-şi agite violent evantaiul din frunze de palmier. Dar nu era întotdeauna uşor să-i atragă atenţia, iar Alma, fiica lor, se vedea nevoită, în cele din urmă, să intre peste el cu imnul ofertoriu, ca să-l oprească. Alma cânta la orgă, felul acela primitiv de organ ce trebuia, în cazul de faţă, să fie alimentat cu aer printr-o pompă acţionată de un negru bătrân aflat într-o cabină sufocantă în spatele peretelui. La un moment dat, bătrânul negru ațipise și nu putuse fi trezit cu toate bătăile discrete în zid. Nevasta pastorului trăsese nervoasă de firele evantaiului din frunze de palmier până-l făcuse ferfeniţă, dar fără orga care să-l oprească, Increase Tutwiler psalmodiase înainte, depăşind limita de două ore. Nu era nici pe departe o zi răcoroasă de vară, iar interiorul bisericii era din lemn de stejar galben, un material ce-ţi dădea senzaţia că stai înăuntrul unui ou prăjit.”

 

În seria de autor Tennessee Williams:

Memoriile unui bătrân crocodil

Primăvara la Roma a doamnei Stone

Pisica pe acoperișul fierbine. Menajeria de sticlă. Camino Real

 

 

Întoarcere la Brideshead, Evelyn Waugh, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița, Colecția Desenul din covor, Editura Art

 

„Sebastian găsise o carte despre degustarea de vinuri, ale cărei instrucţiuni le urmam cu stricteţe. Încălzeam uşor paharul la flacăra unei lumânări, turnam în el cam o treime, roteam vinul de câteva ori, ţinând paharul în palma făcută cupă, apoi îl ridicam şi priveam lumina prin el, îl miroseam, îl sorbeam, îl rostogoleam prin gură şi pe limbă, îl azvârleam în cerul gurii ca pe‑o monedă pe tejghea, după care ne dădeam capetele pe spate şi‑l lăsam să ni se scurgă pe gâtlejuri în jos. Apoi vorbeam despre el, în timp ce ronţăiam câţiva biscuiţi Bath Oliver45, şi treceam la vinul următor; de la care ne întorceam la primul, după care treceam la cel de‑al treilea, până când ajungeau toate trei în circulaţie în acelaşi timp, şi reuşeam să pierdem şirul paharelor, şi începeam să ne certăm, nemaiştiind care pahar ce vin avea, şi ne treceam paharele de la unul la celălalt, până când ne trezeam cu şase pahare amestecate şi cu vinurile amestecate în ele, pentru că le umpluserăm la întâmplare, din câte o sticlă greşită, aşa că eram obligaţi s‑o luăm de la capăt, fiecare cu câte trei pahare curate, numai că sticlele erau ca şi goale, iar preţuirea noastră pentru ele din ce în ce mai zgomotoasă şi mai exotică.

— …E un vinişor timid ca o gazelă.

— Ca un spiriduş.

— Pestriţ, ca un câmp de flori de pe o tapiserie.

— Ca un fluier lângă o apă liniştită.

— …Iar ăsta e un vin bătrân şi‑nţelept.

— Un profet într‑o grotă.

— …Iar ăsta‑i un şirag de perle pe un gât sidefiu.

— Ca o lebădă.

— Ca ultimul dintre unicorni.”

 

De același autor:

Declin și prăbușire

 

 

Telegraph Avenue, Michael Chabon, traducere din limba engleză de Andra Matzal și Cosmin Postolache, Colecția musai, Editura ART

 

„Îşi scoase din portofelul cu Johnny Depp una dintre cărţile sale de vizită, aleasă la întâmplare, pe care observă ce era scris abia după ce i-o înmână domnului Singh:

JULIUS L. JAFFE

libertin

Acela era un cuvânt pe care îl întâlnise în romanele victoriene pornografice pe care mama lui le ţinea ascunse prin debara, într o cutie de pantofi ca oricare alta. Această titulatură era mai puţin pragmatică, dar nu mai puţin ambiţioasă decât cea a domnului Singh. Chef Punjabi se uită la cartea de vizită, apoi la Luther Stallings. Sprijinit în baston, Stallings se îndrepta încet, fără un ţel anume, în direcţia lui Titus. Mustaţa domnului Singh se arcui deasupra buzelor care se ţuguiară, în timp ce contempla cartea de vizită a lui Julie. Apoi, după câteva priviri înapoi, întoarse taxiul şi plecă.

Libertinul fără portofoliu se apropie de prietenul său, care picase iremediabil pradă unei crase imitaţii a bunicului său, cu mersul lui caracteristic, accentuat acum de rana sau infirmitatea care îl obliga să poarte bastonul acela, o imitaţie atât de fidelă, încât ai fi zis că frizează batjocura. Stallings îl măsură pe Titus, cu capul înclinat puţin într o parte; Titus îşi înclină şi el capul, în acelaşi unghi iscoditor. Niciunul dintre ei nu părea să observe că Titus semăna cu un Stallings interpretat de Harpo Marx.

— Ha, spuse Stallings, şi Titus repetă:

— Ha.”

 

De același autor:

Sindicatul polițiștilor idiș

 

 

Viața pe înțelesul tuturor, Andrew Tsyaston, traducere din limba engleză de Alex Tocilescu, Colecția Grafic Fun, Editura Grafic

 

 

 

Hellboy #1. Sămânța distrugerii, Mike Mignola și John Byrne, introducere de Robert Bloch, traducere din limba engleză de Matei Sâmihăian, Editura Grafic

 

„Pe atunci era simplu să găsești sursa poveștilor din benzile desenate în revistele pulp, de unde multe personaje din serii erau transportate și transplantate în casete. Arta îngloba influențe din stripuri comice, desene animate, ilustrații pulp, și din filmele perioadei. Cam tot ce ofereau acele benzi desenate era derivat, iar unele, cel puțin în parte, meritau criticile unor binevoitori care se temeau de o posibilă influență nefastă asupra copiilor lor.

Iar benzile desenate erau o influență, fără niciun dubiu. Tinerii care au fost influențați, au reușit să devină influenți și ei ca scriitori, artiști sau cineaști.

Astăzi, cei influențați au devenit cei care influențează, astfel cauza și efectul au inversat rolurile. Acum benzile desenate inovează; arta din gazete le copiază stilul, iar alte forme de artă grafică și ilustrație le adoptă frecvent tehnicile. Iar întregul «limbaj» al filmului și al televiziunii moderne pare evident tradus din benzi desenate în forma montajului eliptic, a prim-planurilor enorme, a tranziției rapide între diferite puncte de vedere, și a altor zeci de inovații care determină tensiunea și ritmul ‒ și editarea atentă.” Robert Bloch

 

 

 

AUTORI ROMÂNI

 

Fiul risipitor, Radu Tudoran, Serie de autor Radu Tudoran, Cartea Românească

 

„Intrară în oraş plini de praf şi istoviţi. La barieră, era o tarabă cu fructe. El alese merele cele mai frumoase, plăti douăzeci de lei şi îşi continuară drumul, mâncând pe stradă, hămesiţi. Dintr-o prăvălioară cu mărunţişuri cumpărară o fâşie de satin negru; el şi-o prinse cu ace de mâneca bluzei. Era ingenios: trebuia să poarte doliu, dacă se declara fratele ei.

— Nu e semn rău? întrebă Eva.

— N-are cine să-mi moară.

Vorbele o loviră în partea cea mai neapărată a inimii.”

 

 

 

Maria și marea, Radu Tudoran, Serie de autor Radu Tudoran, Cartea Românească

 

„Sosi și fratele ciobanului; semănau, puteau fi gemeni. Venea cu doi asini, care îl urmau slobozi, unul în spatele celuilalt. Drept poveri nu duceau decât un desag cu pâine, primul, iar al doilea un patefon cu arc, de pe vremuri, dar în stare nouă, după cum arăta cutia, ca luată din vitrină. După ce dădu bună seara musafirilor și tuturor, noul venit, înconjurat de câinii care zburdau în jurul lui, lătrau veseli și îi săreau în spinare, aproape să‑l dărâme, merse drept la strungă, unde femeia sfârșea de muls oile. Ciuberele, pline, oglindeau cerul de înserare; laptele aburea, călduț și leșios, cu miros de lână, de iarbă și de clorofilă. Femeia se ridică, fără să‑și îndepărteze părul de pe față, dar printre șuvițe se vedea că este îmbujorată. Nu spusese nicio vorbă de când veniseră oaspeții. Bărbatul îi dezveli grumazul și îi puse pe gât un șirag de perle. Ca și piatra inelului nu păreau să fie o imitație. Femeia își lăsă fruntea în pieptul bărbatului.”

 

 

 

Un port la răsărit, Radu Tudoran, Serie de autor Radu Tudoran, Cartea Românească

 

„În serile acelea, mama ei, Luisa Antonovna, după cum îi spuneau toţi în casă, stătea într‑un colţ al încăperii, într‑un jilţ vechi, și dădea pasenţe, întinzând cărţile pe genunchi; era un colţ întunecos, însă ochii ei aveau facultatea să vadă fără greutate figurile din cărţi în ale căror prevestiri credea nezdruncinat.

— Are ceva de rusoaică, spunea Nadia. Un fatalism faţă de tot ce ni se întâmplă în viaţă.

Apoi, stânjenită:

— Și apoi, îi place să și bea.

Mă văzu roșind, fiindcă mărturisirea ei candidă mă intimidase, și îmi apucă mâinile:

— O, nu, să nu crezi că‑i beţivă! Numai vorba mă și îngrozește. Bea mai mult sirop, dar din când în când soarbe și câte un păhărel cu lichior slab. Are totdeauna o sticlă lângă jilţul ei. Și‑l face singură din coji de portocală pe care le pune să se mureze în spirt. Am gustat și eu; e apă chioară. Chira, bucătăreasa noastră, are grijă să i‑l subţie până își pierde toată tăria. Luisa Antonovna nu bagă de seamă. Bea din sticlă ca un mujic însetat și e încredinţată că se cherchelește…”

 

 

 

Invitația la vals, Mihail Drumeș, Serie de autor Mihail Drumeș, Editura ART

 

„Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot, fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am râvnit totul, pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru, balanţa atârna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decât ale mele.”

 

Seria de autor Mihail Drumeș:

   

 

Refugiul unui copil din România, Boris Rozescu, cu ilustrațiile autorului, prefață de Mădălina Marcu, ediție îngrijită de fiicele autorului, Monica Rozescu și Mădălina Marcu, Colecția Memorii la Cartea Românească, Editura Cartea Românească

 

„Dispăru în casă. După foarte puțin timp, veni lângă mine cu o sticlă în mână. Am simțit miros de gaz lampant. A reluat tunsoarea. Și după ce aruncă părul tuns pe jos, turnă și gaz din sticlă peste el. Eram foarte mulțumit că scăpasem de povara părului, lung peste măsură. Însă nu bănuiam ce mă așteapta peste câteva minute. Terminând tunsoarea, mi-a spus să duc părul la gunoi. Când am revenit, mi-a făcut semn să mă așez din nou pe scaun. Atunci a urmat ceea ce n-am prevăzut: a scos din buzunarul șorțului ei un tampon mare de vată, în vârful unui bețigaș, l-a înmuiat în gaz și-a-nceput să mă frece pe cap. Am simțit că mi-a luat foc capul proaspăt tuns. Că leșin de durere și usturime. [...]

N-am murit din asta, dar de câte ori simțeam mirosul de gaz lampant, când umpleam felinarele din curte, de fiecare dată transpiram fără să vreau.”

 

 

 

Dana Dumitru. Portretul unei doamne, Liana Cozea, Ediție revizuită, cu o postfață de Nicolae Manolescu, Colecția Memorii la Cartea Românească, Editura Cartea Românească

 

„Caricatura, degradarea, grotescul, pe alocuri, sunt categorii estetice, și nu numai, pentru o cât mai sugestivă imagine a țării și a capitalei mai ales, în cei șapte ani de domnie ai lui Cuza. Bucureștiul, aproape o progenitură a patriei, înseamnă în mic dezechilibrul și eșecul unei nații, un particular foarte fidel generalului. Este o „lume revolută, încărcată însă de otrava ideii europene a democrației politice“, despre a cărei capitală un francez văzând-o pentru prima oară își întrebă călăuza «Ce distanță este de la Paris la București?» și primise un răspuns ce suna a reproș: «Trei secole, domnule!»“.

 

 

REEDITĂRI

 

Noaptea, Elie Wiesel, traducere din limba franceză de Lia Decei, prefață de Elie Wiesel, cuvânt-înainte de François Mauriac, Colecția Cărți cult, Editura ART

 

„SS păreau mai preocupați, mai neliniștiți decât de obicei. Spânzurarea unui copil în fața a mii de spectatori nu era un lucru obișnuit. Șeful lagărului a citit verdictul. Toți ochii erau ațintiți către copil. Acesta era livid, aproape calm, își mușca buzele. Umbra spânzurătorii îl acoperea.

Lagerkapo a refuzat de această dată să fie călău. A fost înlocuit de trei SS. Cei trei condamnați au urcat împreună pe scaune. Cele trei gâturi au fost introduse în același timp în nodurile funiilor.

— Trăiască libertatea! au strigat cei doi adulți.

Băiatul tăcea.

— Unde este bunul Dumnezeu, unde este? a întrebat cineva în spatele meu.

La un semn al șefului lagărului, cele trei scaune au fost împinse. [...]

Apoi a început defilarea. Cei doi adulți nu mai trăiau. Limbile le atârnau, umflate, vinete. Dar a treia funie nu era imobilă: fiind mai ușor, copilul încă trăia… A rămas așa mai bine de jumătate de oră, luptând, între viață și moarte, agonizând sub ochii noștri. Și am fost obligați să ne uităm la el. Era încă viu când mi-a venit rândul să trec prin fața lui. Limba îi era roșie, ochii nu i se stinseseră încă.”

 

 

Fahrenheit 451, Ray Bradbury, traducere din limba engleză și note de Petre Solomon, Serie de autor Ray Bradbury, Editura Paladin

 

„― E o muncă frumoasă. Luni o arzi pe Millay, miercuri îl arzi pe Whitman, vineri pe Faulkner; prefă-i în cenuşă, apoi arde cenuşa; asta-i deviza noastră.

Merseră mai departe, apoi fata îl întrebă:

― E adevărat, oare, că pe vremuri pompierii stingeau focul, în loc să-l aprindă, ca acum?

― Aş, de unde!? Casele au fost întotdeauna neinflamabile, poţi să mă crezi pe cuvânt.

― Ciudat. Am auzit odată că, demult de tot, casele luau foc din întâmplare şi era nevoie de pompieri ca să stingă flăcările.”

 

 

 

Povestea Slujitoarei, Margaret Atwood, traducere din limba engleză și note de Diana Marin-Caea, Colecția Paladin SCI-FI Masters, Editura Paladin

 

„Respirația și bătăile inimii sunt ca un ciocănit în toiul nopții, la ușa unei case unde credeai că vei fi în siguranță. «Stai liniștită, sunt aici», îi spun; «Te rog, nu face niciun zgomot», șoptesc – dar cum ar putea? E prea mică, e prea târziu, nu mai suntem împreună, nu pot face nimic, contururile se întunecă și nu mai rămâne decât o ferestruică foarte strâmtă, la fel ca atunci când privești prin celălalt capăt al telescopului, asemenea unei ferestre de pe o felicitare de Crăciun, una veche, în care afară e noapte și totu-i înghețat, iar înăuntru se vede o lumânare, un brad plin de luminițe, o familie, aud până și clopoțeii de la sănii, muzica veche de la radio, însă prin fereastră o pot vedea, îndepărtându-se de mine printre copacii al căror frunziș începe deja să-și schimbe culoarea în ruginiu și galben, iar ea își întinde brațele spre mine, în timp ce e luată cu forța.

Mai întâi mă trezește clopotul, apoi Cora, care-mi bate în ușă. Mă ridic de pe covor și îmi șterg fața udă cu mâneca. Dintre toate visele, ăsta e cel mai groaznic.”

 

 

Metro 2033, Dmitri Gluhovski, traducere din limba rusă de Antoaneta Olteanu, Colecția Paladin SCI-FI Masters, Editura Paladin

Metro 2034, Dmitri Gluhovski, traducere din limba engleză de Laura Ciobanu, Colecția Paladin SCI-FI Masters, Editura Paladin

 

Seria Metro

    

 

NON-FICȚIUNE

 

Viața secretă a cadavrelor, Mary Roach, traducere din limba engleză și note de Gabriel Tudor, Colecția Sapiens, Editura ART

 

„Cercetătorii britanici au aflat și ei un lucru pe care măcelarii îl ştiau de mult: dacă vrei ca oamenii să nu se simtă tulburaţi de ideea utilizării de cadavre, taie‑le în bucăţi. O vită moartă îţi dă o stare de neliniște. În schimb, o fleică reprezintă o cină delicioasă. Un picior uman nu are chip, ochi, mâini care să fi alintat cândva un copil sau să fi mângâiat obrazul unei persoane dragi. Este dificil să‑l asociezi cu persoana căreia i‑a aparţinut. Caracterul anonim al părţilor corporale separate facilitează acest tip de disociere necesară în domeniul studiilor efectuate pe cadavre. Aceste părţi nu reprezintă o persoană. Sunt doar ţesuturi. Nu au sentimente şi nu trezesc sentimente. Este în regulă să le supui unor acţiuni care, altfel, ar fi echivalat cu o tortură.”

 

 

 

Spiritualul în artă, Wassily Kandinsky, traducere din limba germană și prefață de Amelia Pavel, Colecția Meridiane, Editura ART

 

„După cum portocaliul rezultă din apropierea roșului de privitor, tot așa, prin distanțarea lui cu ajutorul albastrului, se produce violetul, care are tendința de a se îndepărta de privitor. Acest roșu de bază trebuie să fie însă un roșu rece, deoarece caldul roșului nu se poate combina cu răceala albastrului, ceea ce corespunde și pe plan spiritual.

Violetul este prin urmare un roșu răcit în sens atât fizic, cât și psihic. De aceea și are în sine ceva maladiv, stins, trist. Nu în zadar această culoare este considerată ca potrivită pentru vestimentația femeilor în vârstă. Chinezii o folosesc de‑a dreptul ca o culoare a hainelor de doliu. Ea seamănă cu sunetul cornului englezesc, al fluierului ciobănesc, iar în tonurile închise cu sunetele adânci ale instrumentelor de lemn.”

 

 

 

Revoluții. Antologie de teatru contemporan polonez, antologare și prefață de Katarzyna Niedurny, introducere de Oana Cristea Grigorescu, traducere din limba polonă de Ioana Diaconu-Mureșan, Marina Ilie, Marina Palii și Stanca Potoroacă, Editura Art

 

„Toate textele selectate în volum sunt scrise în ultimul deceniu, sunt relevante pentru chestionarea traumelor și aspectelor incomode din societatea poloneză de azi, pe care artiștii și le asumă și le dezbat în variate forme performative ce acoperă de la monolog discursiv și pseudojurnal la fals concert rock sau pastișă a discursului politic. Între caracteristicile generaționale ale autorilor din volum se impun preferința pentru forma poemului epic, citarea în falset a corului împrumutat din tragedia antică și autoreferențialitatea. Numitorul comun al acestor texte îl dă tratarea performativă a cuvântului: «cuvintele nu doar numesc sau descriu lucruri, ci și fac lucruri, producând schimbări». Aceste schimbări sunt miza textelor, țintesc modelarea atitudinilor, receptarea plurală a lumii, critica capitalismului globalizat și recuperarea vocilor ocultate în versiunea oficială a istoriei. Cu alte cuvinte, scopul implicit al selecției din dramaturgia nouă poloneză e amorsarea revoluției mentalităților ca proces de actualizare a valorilor din societate și a grilei de reprezentare a tematicilor în teatru.”

 

Vezi care sunt noutățile lunii noiembrie pentru copii și adolescenți pe blogul editurii Arthur.