Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare

Motanul Zorbas trăieşte liniştit într-o familie prietenoasă din portul Hamburg. Stă la soare torcând fericit, iar din când în când dă o fugă peste acoperişuri şi se întâlneşte cu ceilalţi motani din port pentru un festin cu sardine şi calamari.

Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariţia unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare.

Iar Zorbas va trebui să-şi ţină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat. 

Cartea Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare de Luis Sepúlveda este o alegorie delicată și profundă, care abordează teme esențiale precum responsabilitatea, diversitatea, prietenia și curajul. 

📚 Recomandare de vârstă

Este recomandată pentru copii de 8–12 ani, dar mesajele sale pot fi apreciate și de adolescenți și chiar de adulți. Poate fi folosită eficient și în contexte de educație morală și civică.

💬 Subiecte de discuție pentru părinți/profesori și copii:

Responsabilitate și promisiune

• Ce promisiune face motanul Zorbas pescărușei?

• De ce este important să ne ținem promisiunile, chiar și când par imposibile?

• Ai fost vreodată într-o situație în care ai promis ceva dificil?

Acceptarea diferențelor și diversitate

• Ce simbolizează prietenia dintre o pisică și o pasăre?

• Cum putem trăi împreună și colabora, chiar dacă suntem diferiți?

• Ai întâlnit oameni care sunt foarte diferiți de tine, dar cu care te-ai împrietenit?

Curajul de a fi tu însuți

• Ce înseamnă pentru pescărușa Afortunada să învețe să zboare?

• Este zborul un simbol al descoperirii sinelui și al independenței?

• Care a fost cel mai mare "zbor" (provocare) din viața ta de până acum?

Comunitate și sprijin

• Cum colaborează pisicile din port pentru a o ajuta pe pescărușă?

• De ce este important sprijinul celorlalți atunci când trecem prin momente grele?

• Cum putem crea o „comunitate” în clasă, familie, cercul de prieteni?

Poluarea și mediul înconjurător

• Ce rol joacă poluarea cu petrol în poveste?

• Cum afectează oamenii viețile animalelor?

• Ce putem face pentru a proteja natura?

Limitele și învățarea

• Ce înseamnă să înveți ceva complet nou, cum e zborul pentru o pisică?

• De ce este importantă răbdarea în procesul de învățare?

• Ai avut o experiență în care ai învățat ceva cu greu, dar care te-a făcut mândru?

✍️ Activități educative inspirate din carte:

• Scrisoare către Zorbas: Ce i-ai spune motanului dacă ai fi pescărușa?

• Jurnal de zbor: Creează un jurnal imaginar al primelor zboruri ale Afortunadei.

• Dezbatere: "Este bine să ne asumăm responsabilități care nu sunt ale noastre?"

• Proiect ecologic: Inspirându-te din temele ecologice ale cărții, propune o campanie de protecție a naturii.

• Poster sau colaj: „Cum arată o lume în care toți ne ajutăm unii pe alții?”

"Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare este prima carte pentru copii a lui Sepúlveda, și e dedicată fiilor lui, portului Hamburg și, desigur, motanului Zorbas. Este o poveste despre prietenie și încredere, în care găsim de toate: un pisoi clocitor, o enciclopedie care cuprinde secretele lumii, dar nu se dovedește de prea mare folos, și o pescărușă care crede că e pisică. Pescărușa asta, Afortunada, este cu adevărat norocoasă, așa cum îi spune și numele. Întâi și-ntâi, pentru că niciunuia dintre motanii care sunt familia ei nici măcar nu-i trece prin cap să o mănânce. Au făcut o promisiune și codul pisicilor pune mare preț pe onoare. Lumea animalelor este una simplă, în care se vorbește o singură limbă și armonia e garantată, atâta timp cât se pot înțelege între ele și nimeni nu-și calcă cuvântul dat. Oamenii, în schimb, sunt imprevizibili și pot provoca pagubele cele mai mari având cele mai bune intenții. Este și motivul pentru care pisicile respectă cu sfințenie interdicția de a le vorbi vreodată. Dar nu toți oamenii sunt la fel. O știe și pescărușa Kengah care, la începutul cărții, moare din cauza maniei oamenilor de a murdări marea cu gunoaiele lor, o știe și Zorbas, care a fost salvat de un băiat de treabă din ghearele unui pelican care-l lua drept broască. Iar pentru îndeplinirea celor trei promisiuni făcute lui Kengah, e nevoie ca și animalele, și oamenii să pună la bătaie tot ce știu și să aibă încredere unii în alții. Secretul unui astfel de pact, pare să ne spună cartea, și al unei vieți trăite cu sens, e tocmai găsirea unui scop comun, și înțelegerea faptului că atingerea lui nu stă în puterea unui singur motan, nici a unui singur om. Doar așa se poate găsi ceea ce Sepúlveda numea „ingredientul magic al vieții“. Luis Sepúlveda și ingredientul magic al vieții - o recenzie de Florentina Hojbotă. Citește recenzia completă pe blog.