Pachet 3 cărți de Crăciun ilustrate (pentru fetițe de 4-7 ani)

Ezra Jack Keats (1916–1983) a crescut în Brooklin, New York, unde a descoperit arta încă din copilărie. În 1962, Ezra a publicat Ziua în care a nins, fiind inspirat de fotografia unui copil, publicată în revista Life. „Am vrut să transmit bucuria resimţită de băieţel în acea zi“, a spus el. „E frig, pipăi zăpada şi devii conştient de lucrurile care-i fascinează pe toţi copiii.“

Cartea a fost distinsă cu Medalia Caldecott, cel mai important premiu oferit pentru cărţile ilustrate. În toamna lui 2017, poşta americană a emis o serie filatelică dedicată acestei poveşti iubite de toţi copiii. Ezra a scris şi ilustrat peste douăzeci de cărţi pentru copii, care s-au bucurat de o primire călduroasă şi au fost răsplătite cu numeroase premii.

Adina Rosetti (n. 1979, Brăila) este scriitoare și jurnalistă.

A crescut înconjurată de povești și de cărți, avându-i ca povestitori pe bunicii și părinții ei.
A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a făcut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea București. A scris articole pentru diverse publicații, printre care Dilema veche și Time Out. A fost patru ani redactor la revista ELLE România.
Debutează în 2010 cu romanul Deadline, urmat în 2015 de volumul de proză scurtă De zece ori pe buze.

A publicat în 2014 cartea pentru copii Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, cu ilustrații de Cristiana Radu, căreia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“, în cadrul galei „Cele mai frumoase cărți din România“. Cartea a fost dramatizată de teatrul pentru copii Momolino și se joacă în București.

Amintirile din copilărie o leagă de lumi speciale, care o apropie de starea potrivită pentru a crea literatură: „Stăteam mult singură în grădina bunicilor și îmi plăcea să mă uit la gâze și la cireșe, deși îmi plăcea și să mă joc pe stradă cu alți copii. Intram într-o lume magică, și asta cred că are legătură cu scrisul.“

„Nu am avut niciodată vreun plan să devin scriitoare pentru copii, dar maternitatea mi-a adus pe neașteptate un dar foarte frumos: literatura pentru copii, pe care am redescoperit-o mai întîi ca cititoare de povești cu voce tare, apoi ca inventatoare la ceas de seară, adormindu-mă prima dată pe mine cu poveștile, înaintea copiilor mei. După prima carte, scrisă inițial ca o joacă și apoi publicată (Domnișoara Poimîine și joaca de-a Timpul), am descoperit că scrisul pentru cei mici e încîntare pură, așa că am de gînd să mă joc în continuare. De cînd petrec atît de mult timp cu copiii, am ajuns să redescopăr nişte lucruri esenţiale, destul de lăsate la o parte în lumea adulţilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joacă. Cu ingredientele astea la îndemînă devine ușor să scrii o poveste pentru copii. Apoi, mai este o parte foarte frumoasă: ce se întîmplă cu textul după ce l-ai terminat, felul în care prinde viață prin desenele ilustratorului, devenind o carte – un obiect frumos, tridimensional. De multe ori, descopăr în ilustrații detalii la care nu mă gîndisem, asta și pentru că am avut norocul de a colabora cu niște ilustratori minunați. Și, în final, întîlnirile cu cititorii, mesajele, observațiile lor uimitoare, întrebările lor pline de haz și curiozitate, din care de multe ori se nasc noi idei și povești."

- Adina Rosetti în ancheta coordonată de Ana-Maria Sandu, apărută în „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La început am crezut că e ușor să scrii pentru copii” 

Despre trilogia Cronicile Domnișoarei Poimâine, scriitoarea povestește:

Sub aparența unei serii de aventuri cu pirați, vrăjitoare și personaje imaginare dintr-un regat magic, trilogia pentru adolescenți „Cronicile Domnișoarei Poimâine” e, de fapt, o poveste despre ce se întâmplă când te joci cu timpul, despre greșelile făcute din rebeliunea tinereții, despre transformări și iertare, despre emoțiile primei îndrăgostiri, despre cum gesturile mici pot schimba lumea. Domnișoara Poimâine a apărut întâi ca personaj într-o carte pentru copii, a crescut împreună cu cititorii ei, iar acum e o adolescenta rebelă, gata să răstoarne ordinea lucrurilor.

În primul volum, Vrăjitoarea Niciodată și alter-ego-ul ei, Doamna NeverNever, întruchipează prototipul șefei cu ambiții de putere camuflate în texte de self-help. Pe o insulă în mijlocul vârtejurilor temporale, departe de familie și prieteni, având drept companie doar muzica, Domnișoara Poimâine visează să schimbe mersul lucrurilor în Regatul Timpului.

În cel de-al doilea, trecutul lui Tempus Întâiul, profețiile lui Ceas Rău și alte amenințări vin asupra familiei nobile din Regatul Timpului. Toți se întreabă unde a dispărut fiul Domnișoarei Poimâine, în timp ce o domniță misterioasă își face apariția dintr-un tărâm care nici măcar nu apare pe hartă – Pădurea Atemporală. Vrăjitoarea Niciodată se întoarce și acum, tot plină de surprize.

Cel de-al treilea volum, „Misterul orașului Lunivineri”, urmărește destinul personajelor trilogiei până la finalul poveștii, urmărind două fire narative: Regatul Timpului, care a fost cuprins de o aparent inexplicabilă epidemie (un virus necunoscut asemănător cu tristețea a paralizat aproape complet viața și pe locuitorii regatului), și Orașul Lunivineri, în care noul conducător a scos în afara legii zilele de sâmbătă și de duminică, obligând copii la activități exclusiv online (școală, joacă, socializare etc), reglementate și monitorizate de un Mare Server controlat chiar de acest conducător, victimă a unei copilării nefericite, controlată de niște părinți ambițioși, dar lipsiți de empatie. Toate aceste teme și multe altele (prietenia, iertarea, alegerea, găsirea unui talent special) se împletesc firesc într-o poveste cu elemente fantastice și suspans, în care copiii se vor regăsi și care îi va pune pe gânduri.