Cristian Liviu Burada este un elegiac care îşi scrie poemele cu sine însuşi, memoria produce realitate, inima se zbate în ritmul unei pulsiuni interioare care este asemenea unui foc care nu lasă cenuşă, ci doar lumină. Poezia este, pe rând, nisipul din clepsidră, este vipera îndrăgostită care nu mai secretă venin, este un trup de cuvinte, este umbra căzută în genunchi...! La atâtea ipostaze ale poeziei, care se configurează într-o carte ca un adevărat labirint, cititorul nu rezistă să nu se lase ispitit, mai ales că şi luna luminează a poezie". Autorul este şi un confesiv, unul special, fiindcă mai tot ce este în poezia din acest volum este parte din memoria colectivă, asumarea calității de martor care depune mărturie face parte din destinul poetului dintotdeauna. De prea multe ori clipele, ca niște zaruri măsluite ale celorlalți, se rostogolesc și deformează realitatea, din acest motiv poetul trebuie să sape spornic în lumină ca să dea de întunericul cald, care reconfirmă intimitatea, viața însăşi. Mai mult, lumea este o oglindă mare în care ne privim, fiecare în parte, atunci când citim poezie, ca să ne dăm seama de unicitatea noastră.

   Neatent la modele poetice ale vremii, cu o acuitate argheziană, polemică, de abordare a realității imediate, poezia lui Cristian Liviu Burada din acest volum dă coerenţă unui portret dinamic, care se completează şi se individualizează de la carte la carte.

ADRIAN ALUI GHEORGHE