Mila ancilară

Nu contează ce șanse ai. Nu e nevoie să știi probabilitățile. Trebuie doar să știi cum să faci ceea ce încerci să faci. Apoi trebuie să faci lucrul acela.

Breq, unitate ancilară și fostă navp, în prezent căpitan al navei Mila lui Kalr, face o vizită în Stația Athoek și află că Grădina Subterană fusese avariată, iar rezidentele ei fuseseră obligate să se mute. Motivul avariei este un mister, ca și interesul pe care o facțiune din Stăpâna Radchului îl arată acestei zone.

O poveste despre opresiune, identitate, colonialism, supraviețuire și revoluție în sistemul Radch, în care nu lipsesc alienii, călătoriile spațiale și momentele de acțiune explozivă.

Dar fiecare reacție are două părți, nu? Ceea ce simți și ceea ce faci. Iar cel mai tare contează ce faci.

Opinii editoriale:

• „Această trilogie va fi considerată pentru totdeauna un clasic al literaturii SF.“ Library Journal

• „Dacă nu știți seria Ancilarelor, acum e momentul să faceți cunoștință. O space opera sociopolitică scrisă de Ann Leckie și care a reușit aproape de una singură să insufle o nouă viață în stereotipul navelor spațiale ce plutesc prin sisteme îndepărtate, în mijlocul luptelor cu lasere. Mila ancilară merită toate laudele pe care le-a primit.“ NPR Books

• „Leckie creează un fundal impresionant pentru a spune o poveste personală cerebrală despre identitate și putere. … O aventură care lasă loc și pentru alte întâmplări în acest univers.“ Kirkus

• „Apogeul splendid al seriei este dovada spiritului și talentului autoarei în zugrăvirea personajelor, așa cum se așteptau fanii lui Leckie. Breq și locotenenții săi sunt destinați să devină supereroi îndrăgiți în space opera.“ Publishers Weekly

• „Finalul excelent al trilogiei care a debutat cu Răzbunare ancilară, o carte care a obținut premiile Hugo, Nebula și Arthur C. Clarke.“ www.hachette.com.au

• „Neașteptată și captivantă. Ann Leckie este o scriitoare perfectă. Nu am mai întâlnit niciodată o eroină ca Breq.“ John Scalzi

• „Nicio altă serie SF nu descrie la fel de bine și cu atâta insistență momentul cultural și politic al prezentului, cu atâta insistență, încât să ne facă să deschidem bine ochii.“ Slate