În căutarea timpului pierdut 6. Timpul regăsit

„Cel care şi‑a descoperit vocaţia de scriitor după un îndelungat şi dureros periplu – naratorul din În căutarea timpului pierdut, a cărui conştiinţă auctorială se acutizează şi se radicalizează în Timpul regăsit – află brusc că opera pe care urmează să o dea la lumină este purtată de un trup ameninţat în fiecare clipă de nenumărate primejdii şi a cărui fragilitate pune totodată în pericol clipă de clipă opera. E o descoperire greu suportabilă şi care pune scrierea cărţii Timpul regăsit sub semnul unei mari urgenţe. Fraza gâfâie, se precipită, rostogolindu‑şi asociaţiile inepuizabile, luându‑se parcă la întrecere nu numai cu Timpul, dar şi cu moartea, prefigurată în toate acele măşti groteşti şi sinistre ale bătrâneţii întâlnite la acea matinée Guermantes pe urzeala căreia este ţesută întreaga carte.” Irina Mavrodin

Dar uneori tocmai în clipa când totul ni se pare pierdut soseşte avertismentul care ne poate salva, am bătut la toate uşile care nu se deschid spre nimic, şi de singura prin care putem intra şi pe care am fi putut‑o căuta zadarnic o sută de ani ne izbim fără să ştim, şi ea se deschide.

De ce să o citești 

• E de ajuns să citești câteva pagini pentru a observa finețea și precizia cu care disecă mecanismul interior al gândirii și reconstituie procesul laborios al aducerii aminte.

• „De aproape un veac încoace nici un scriitor n-a tulburat mai adânc conştiinţa literară a lumii şi mai ales n-a concentrat asupra lui, în aşa măsură, intelectualitatea contemporană decât Marcel Proust.” (Camil Petrescu)

•  „Viaţa este prea scurtă pentru a nu-l citi pe Proust.” (Alex. Leo Şerban)

Detalii inedite din biografia autorului Marcel Proust

 Marcel Proust (10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist şi critic literar francez, cunoscut în întreaga lume îndeosebi datorită, operă monumentală de ficțiune, În căutarea timpului pierdut , publicată de Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Această colaborare cu Gallimard nu a fost lipsită de peripeții, autorul a propus volumul editurii, care în epocă purta titulatura de Nouvelle Revue française, dar marele scriitor André Gide a respins manuscrisul, astfel încât autorul a publicat prima parte a romanului pe speze proprii la editura Grasset. Ulterior Gaston Gallimard însuși a cumpărat drepturile de publicare pentru editura pe care o patrona și care deține și azi copyright-ul operei proustiene. Fiul unor burghezi extrem de înstăriți, Proust s-a născut în Auteuil, în 187. Tatăl lui, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor și epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicină, care s-a ocupat de studiul holerei, o boală ce făcea ravagii în Europa și Asia. La vârsta de doar 9 ani, Proust suferă primul atac serios de astm, motiv pentru care întreaga sa familie îl consideră un copil bolnăvicios.Proust era foarte apropiat de mama sa, după cum stau mărturie și răspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar în timpul liceului, chestionar care îi poartă de altfel numele. Pentru a scăpa de insistențele tatălui său, Proust devine bibliotecar voluntar la Bibliothèque Mazarine în vara anului 1896. După ce și-a luat concediu de odihnă prelungit este dat afară. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil și nu părăsit niciodată apartamentul părinților săi. Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis în celebra sa cameră cu pereții din dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la încheierea romanului său, rămas în ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit în 1922 din cauza unei bronșite.

Acesta a schimbat perspectiva asupra scrierii literare prin viziunea sa asupra timpului, care a
declanşat puternice modificări la nivelul structurii narative. Acesta explică scurgerea timpului în lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson. Acesta a mai publicat Les plaisirs et les jours (1896), La Bible D’Amiens (1904), Sésame et les lys (1906), Pastiches et mélanges (1919), Contre Sainte-Beuve (1954), Jean Santeuil (1954).