Frații Karamazov. Volumul 2

Theodor Wiesengrund Adorno se naşte în anul 1903, la Frankfurt pe Main. Studiază filosofia, psihologia şi teoria muzicii, exersându-se concomitent în compoziţie şi critică muzicală. Îşi trece doctoratul cu o lucrare despre Husserl şi se abilitează pentru cariera profesorală cu o teză despre Kierkegaard. Din 1931, îşi începe, sub direcţia lui Max Horkheimer, activitatea în cadrul Institutului de Cercetări Sociale din Frankfurt. După 1933, emigrează în Anglia, iar, după 1938, în SUA, la New York şi apoi în California. Se reîntoarce, în 1949, în Germania şi devine profesor de filosofie şi sociologie la Universitatea din Frankfurt. Moare subit în 1969, în Elveţia.

Dintre cele mai importante opere ale sale, amintim: Philosophie der neuen Musik (1949), Negative Dialektik (1966), Ästhetische Theorie (1970) (Teoria estetică, 2006), Noten zur Literatur (3 vol., 1958, 1961, 1974).

JiÅ™í Marek (1914-1994) este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori cehi ai secolului XX. Îşi începe activitatea literară la câţiva ani după absolvirea Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Caroline din Praga, în 1933. Debutează ca ziarist, cu foiletoane satirice şi reportaje. În 1950, obţine Premiul de Stat pentru volumul de povestiri Lumină deasupra noastră. Romancier şi nuvelist, se face cunoscut mai ales datorită trilogiei inspirate din documente autentice, descoperite în arhivele poliţiei pragheze: Panoptic de vechi întâmplări criminalistice. Publică numeroase scrieri în proză: Viaţa nu se întoarce, Sirius, starea câinelui sau istorioare afectuoase despre câini, Ţara de sub Ecuator, Bărbaţi înaintând în beznă, Umbra e în urma ta, Sarea pământului etc.

Romanul Unchiul meu Ulise apare în 1974, fiind una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui JiÅ™í Marek, o satiră umoristică înfăţişând primele patru decenii ale secolului XX.