Jumătate din viață am trăit-o dincoace de Cortina de Fier, cu toate privațiunile impuse de nedreapta divizare a Europei după al Doilea Război Mondial. Am început să simt frustrarea față de această stare de fapt încă din anii liceului, dar ea a devenit tot mai acută în perioada facultății și insuportabilă în ultimii ani ai comunismului. Am purtat cu mine în suflet această Cortină de Fier, pretutindeni, tot timpul cât a existat. Prăbușirea ei în 1989 nu a însemnat că pentru mine a dispărut atunci cu totul, pentru că rănile lăsate au fost prea adânci. Însă, așa cum încearcă să dovedească paginile acestei cărți, în România de zi cu zi, dincoace de Cortină, viața a continuat totuși să pulseze, încercând să mențină echilibrată veșnica balanță schimbătoare a Binelui și Răului. – ADRIAN SĂVOIU