Secolul XX a fost pentru dans epoca unor intense bulversări. S-au conturat două mari tendinţe: asumarea moştenirii trecutului şi contestarea sa violentă. În paralel cu persistenţa codurilor clasice, uneori rearanjate după gustul zilei, s-a produs o adevărată explozie. Din dorinţa de a face tabula rasa cu trecutul, dansul contemporan a explorat în toate sensurile capacităţile corpului dansant, dezvoltând mişcarea în spaţiu.
La începutul secolului XXI, avem de-acum suficientă distanţare pentru a analiza diferitele evoluţii şi revoluţii şi a distinge între continuitate şi ruptură. De altfel, bariera dintre dansul clasic şi cel contemporan, altădată de netrecut, este azi depăşită, dând naştere unei forme artistice care pune tradiţia şi inovaţia în serviciul demersului artistic autentic.
Această carte minunată trasează în paralel cele două drumuri, al evoluţiei clasicului şi al contestării sale, înainte de a le aduce laolaltă în vremea noastră, când coregrafii se inspiră fără discriminare din cele două registre. Sunt incluse fragmente din textele unor coregrafi care evocă propria lor practică, propunând o reflecţie asupra corpului uman ca depozitar al memoriei, cât şi a felului cum o percepem. Ea constituie o lucrare de referinţă asupra unui subiect încă prea puţin abordat.