Am subintitulat volumul Povestiri de sertar, poate fiindcă el nu se adresează doar cititorului de azi, al cărui gust literar e atât de variat şi care poate spune: „Acesta nu e genul meu de literatură“, ci şi... autorului ca o formă de terapie prin scris.
Autorul
Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator.
După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant.
Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere cititorului – acesta fiind posesor, în finalurile textelor, al unor alternative de interpretare – povestirile lui Adrian Costache nu trebuie ignorate de niciun iubitor rafinat al prozei.
Horia Gârbea, scriitor
Echivocul unei prietenii amoroase, o fată misterioasă care suferă de frig în august, al șaselea simț al unui bunic... și atâtea alte frânturi de viață adevărată și de tulburătoare prospețime ne întâmpină în paginile noii cărți a lui Adrian Costache.
Gheorghe Lăzărescu, profesor
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota