„Am scăpat de povara legăturilor." E singurul vers pe care Beverly îl ține minte dintr-o poezie de la școală. Asta face ea când fuge de acasă: rupe povara legăturilor cu familia care o neglijează.

Beverly vrea să fie independentă. Găseşte de lucru, se împrieteneşte cu alți oameni, îi ține la distanță pe cei care nu-i câştigă încrederea şi poartă în suflet livada de portocali și prietenele lăsate în urmă, Raymie şi Louisiana. La malul mării, începe să înțeleagă felul în care nedreptățile revoltătoare se împletesc cu bucurii ascunse. Beverly vrea să îmbrăţişeze frumusețea din jur: din culoarea albastru, din dans, din cuvinte, din grija altora faţă de ea, din grija ei faţă de alții. Și descoperă un vers nou.

„DiCamillo spune o nouă poveste neobișnuită despre personaje obişnuite." School Library Journal

„Fără înflorituri stilistice, DiCamillo descrie aici fapte mărunte, aparent disparate, dar care se îmbină treptat, alcătuind un tablou amplu și dinamic." Booklist

„Momentele pe care Beverly le petrece cu ea însăşi o fac să se transforme într-o participantă activă la lumea ei." Publishers Weekly

Părerile traducătoarei Iulia Arsintescu:

„De fiecare dată când traduc o carte de Kate DiCamillo parcă învăţ să merg pe sârmă. Scrisul acestei autoare e simplu şi cât se poate de clar, lipsit de înflorituri şi esenţializat, iar asta mă face şi pe mine să simt că orice silabă greşită, orice imprecizie m-ar împinge să-mi pierd echilibrul. Trebuie să respect neclintit puterea autoarei de a spune adevărul limpede şi răspicat, fără niciun cuvânt în plus.

Beverly, aici şi acum este al treilea volum din seria dedicată prietenelor Raymie Clarke, Louisiana Elefante şi Beverly Tapinski (Primele sunt Raymie Nightingale şi Louisiana se întoarce acasă). Toate cărţile au în centrul lor adolescente care se simt înfrânte, dar care reuşesc să depăşească împrejurările nefericite pentru că găsesc înţelegere şi bunătate.

Beverly are paisprezece ani şi, după ce în copilărie a fugit de mai multe ori de acasă, acum simte că e destul de mare ca să plece de tot. S-a săturat de dezinteresul mamei şi tocmai i-a murit câinele cel drag, prin urmare ajunge la concluzia că nu mai are nicio legătură cu locul în care a crescut. Beverly îşi propune să trăiască fără să se lege de nimeni şi de nimic, însă întâmplările prin care trece şi noile persoane pe care le cunoaşte îi dovedesc că, în procesul maturizării, are nevoie exact de implicare şi de grijă. Şi că dacă oamenii au puterea să te rănească, au şi puterea de a te vindeca.

Pe lângă temele dragi ale autoarei – prietenie, încredere, speranţă, cămin şi cum se defineşte el - cititorul va descoperi aici şi elementele tipice unui anumit mod de viaţă american: mobilitatea, traiul în rulotă, autostrada, partidele de bingo de la asociaţiile de veterani, angajaţii temporari din restaurante şi altele.

 Se spune că cel mai bun indiciu despre vârsta cititorilor cărora li se adresează cărţile pentru copii şi adolescenţi este chiar vârsta personajului principal. Beverly are paisprezece ani, iar această carte este potrivită exact pentru acei adolescenţi aflaţi la vârsta marilor întrebări. Am, însă, un indiciu care ar putea fi cu vino-încoa şi pentru cititorii experimentaţi: cartea seamănă foarte mult cu imaginile şi stilul din tablourile pictorului american Edward Hopper."