Ultimul ţar al Rusiei

Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale (traducere din limba engleză de Gabriel Tudor) ar putea servi drept manual alternativ la orele de istorie din liceu, pentru adolescenţii care vor să aprofundeze viaţa ultimei dinastii imperiale a Rusiei. Disponibil în colecţia Sapiens, volumul scris de Candace Fleming, autoare americană de cărţi pentru copii, redă destinul lui Nicolae al II-lea, ultimul autocrat rus, de la copilăria lui și a viitoarei sale soții până la abdicare și asasinarea întregii familii.

Scrisă în stil narativ, cartea este o colecţie de momente biografice din viaţa familiei imperiale şi din istoria Rusiei aflată sub conducerea ei, descrise succint şi consistent. Fleming decupează inclusiv viniete din intimitatea Romanovilor, cu copii care le fac farse dădacelor lor sau părinţi supra-protectori cu unicul moştenitor al tronului, diagnosticat cu hemofilie. Pe fundal se dezvoltă un thriller politic, cu represiuni şi intrigi, într-o ţară a extremelor, gata să dea în clocot.      

Sursa dramatismului care va învălui o familie unită şi plină de iubire este marea inegalitate socială pe care a clădit-o. Cartea ilustrează de la bun început marile discrepanţe dintre nobilime şi ţărănime în Rusia ţaristă de la începutul secolului XX. Nobilimea („belaya cost”), alcătuită din 870 de familii, reprezenta doar 1,5% din populaţie şi deţinea 90% din bogăţiile ţării. Nicolae al II-lea era cel mai bogat monarh din lume, cu o avere estimată la 45 de miliarde de dolari (în valoarea de acum). Avea 130 de milioane de supuși, iar imperiul său acoperea a șasea parte din uscat.

El şi nobilii săi trăiau într-o opulenţă obscenă, complet izolaţi de mizeria extremă în care trăia restul populaţiei, mai ales ţăranii. Cei mai mulţi dintre aceştia nu dormiseră niciodată într-un pat adevărat şi nu fuseseră consultaţi de un medic. Mâncau adesea doar pâine neagră, se îmbrăcau în zdrenţe şi locuiau în cocioabe în care aerul era acru şi sufocant. De-a lungul cărţii, Fleming alternează momente din viaţa Romanovilor cu mărturii ale unor ţărani şi muncitori care descriu condiţiile deplorabile în care trăiau – de exemplu, mamelor sărace de la ţară le era frică să-şi mai iubească copiii, pentru că aceştia mureau la vârste fragede, aşa că deveneau insensibile.

Nemulţumirile clocotinde din spatele acestei inegalităţi au dus în cele din urmă la Revoluţia Rusă din 1917 şi la instalarea regimului leninist. Asta după ce muncitorii au devenit tot mai educaţi şi şi-au dezvoltat o conştiinţă de clasă, organizând greve şi cerându-şi drepturile. Fleming scoate în evidenţă şi discrepanţele din personalitatea lui Nicolae al II-lea, lăsându-i pe cititori să se întrebe cum de a putut un familist devotat şi blând să tolereze tratamentul brutal la care era supus poporul rus şi să înăbuşe violent revendicările sale.

Peste toate pluteşte misticismul îmbrăţişat de familia imperială, de la „doctorul” Philippe – un mistic francez despre care se spunea că putea să ghicească sexul unui fetus şi să-l transforme din fată în băiat, la care au apelat pentru că ţarina Alexandra năştea doar fete – la celebrul Rasputin, un Arsenie Boca malefic al Rusiei, care a hipnotizat toată înalta societate din Sankt Petersburg şi a contribuit la declinul ultimei dinastii imperiale. Cea mai mare victimă a lui a fost Alexandra, „ţarina introvertită”, care trăia doar pentru familie și pentru obsesiile ei religioase.

Ultima parte a cărţii prezintă o familie imperială ai cărei membri par mult mai legaţi de uniunea lor decât de titluri şi avere şi care nu par să fi crezut, până în ultimul moment, că vor fi executaţi.

Candace Fleming, Familia Romanov. Asasinat, revoluție și prăbușirea Rusiei imperiale

Traducere din limba engleză de Gabriel Tudor

Sapiens, 2019