Top 10 cărți despre vecini
După ce am vorbit despre frați și surori, a venit vremea să discutăm despre alt soi de frați-de-altă-mamă pe care cu greu ni-i putem alege și cu care, vrând-nevrând, împărțim bucurii, tristeți, boxe și bormașini, dacă nu suntem suficient de norocoși să avem între noi mai mult decât un zid din prefabricate. Așadar – vecinii. De când e lumea, vecinii au fost binecuvântarea noastră cea mai mare (mai ales dacă-i vorba de vreun cuplu drăguț de bătrânei capabili să ia copiii de la școală și să le pună un blid cu mâncare caldă în față) sau coșmarul de neimaginat; căci nici nu trebuie să fie vreun criminal în serie însetat de sânge de fecioară ca vecinul de-alături să fie inamicul numărul unu. E suficient să n-asculte muzica potrivită sau să-i placă mult prea mult ceapa prăjită. La micul-dejun. Și la prânz. Și seara.
Nici literatura nu putea sta departe de vecini, căci sunt un adevărat izvor de intrigi și conflict. Așa că iată nouă cărți despre vecini buni și răi, plus una bonus, la final, despre vecinii ideali.
„Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman (traducere din limba suedeză de Andreea Caleman, Colecția musai, Editura ART, 2017)
Ove e vecinul suprem. Mereu morocănos și pus pe criticat, mefient față de nou-veniți și dând ture cartierului, să se asigure că totul e cum trebuie să fie, în fiecare dimineață lăsată de la Dumnezeu. În fiecare foarte-dimineață, ca să fiu mai precisă. Cu alte cuvinte Ove este exact vecinul pe care nu ai vrea să-l ai. Dar nu de aceeași părere este Parvaneh, iranianca mutată de curând în zonă, alături de cei doi copii și un soț „pămpălău”. Parvaneh nu pare să bage de seamă masca ursuză pe care Ove se chinuie s-o afișeze și trece la acțiune: îl tratează ca pe un vecin amabil și binevoitor, tot ceea ce pensionarul nu vrea să fie. Dar asta le dă un scop și-un sens zilelor lui Ove și-i tot amână planul de sinucidere pe care-l ticluiește de ceva timp. Așa ajunge să aibă grijă de copii, de pisica jigărită, să-l ajute pe tolomacul de bărbat-su și chiar s-o învețe să conducă. Și față de vechiul prieten și vecin Rune, acum diagnosticat cu Alzheimer, Ove își schimbă atitudinea. Relația lor n-a fost mereu numai roze, dar nu poate să lase acum autoritățile să-l desparte de soția Anita. Așa că Ove își suflecă mânecile de vecin bun și se pune pe treabă. Ce mai contează că Rune avusese Volvo și nu Saab, adevărata mașină suedeză; „asta nu trebuia neapărat să însemne că era un idiot”. Nu-i așa că Ove e vecinul suprem?
„Transcrieri” de Kate Atkinson (traducere din limba engleză și note de Irina Negrea, Colecția musai, Editura ART, 2021)
Nu același lucru am putea spune despre Juliet Armstrong, acum realizatoare de programe pentru copii la BBC. Căci în tinerețe, în anii ’40, nu era ce am putea numi tocmai o vecină bună. Dar era o sarcină de serviciu până la urmă, nu? Rămasă orfană, Juliet și-a găsit o slujbă de dactilografă la MI5, adică la serviciile secrete britanice. Ce putea fi greșit în asta? Păi când stai și bați la mașină toată ziua conversațiile din apartamentul de alături, înregistrate de microfoanele care-i împânzesc pereții nu pare prea onorabil. Chit că prin asta ți se spune că aperi democrația de niște partizani fasciști. Pentru că lucrurile se complică și nimeni nu este la fel de curat precum afirmă. La fel cum nimeni nu scapă de supraveghere. Nici șeful lui Juliet, Perry Gibbons, pe care femeia este nevoită să-l spioneze. Și nici Juliet însăși, căci agenților britanici nu le scapă simpatia ei prea mare pentru sovietici. În buna tradiție a romanelor istorice de calitate cu care și-a obișnuit cititorii, Kate Atkinson construiește în „Transcrieri” o lume plină de tensiuni și sentimente puternice, o lume a spionilor, contraspionilor și a spionilor dubli, în care dragostea, prietenia, colegialitatea și chiar umanitatea sunt deseori sacrificate în numele unui ordin venit de sus.
„Fiecare moare singur” de Hans Fallada (traducere din limba germană şi note de Gabriella Eftimie, Colecția Cărți cult, Editura ART, 2018)
„Mamă, Führerul mi-a ucis fiul...” Când distribui astfel de mesaje în Berlinul anului 1940, e clar că nu poți avea încredere în nimeni, iar vecinii sunt primii de care trebuie să te ferești. Comisarul Escherich, „omul de culoarea prafului”, trebuie să găsească autorul acestor cărți poștale aruncate în cele patru zări ale Berlinului. Sau autorii. Și nu-i ia mult până dă de urma lor. Harta orașului în care-și înfige stegulețe cu fiecare nouă captură o să-l conducă în curând la făptași. Anna și Otto Quangel și-au pierdut fiul în războiul lui Hitler. Așa că acum trebuie să le deschidă ochilor tuturor mamelor, tuturor părinților, tuturor oamenilor. Ca să-nțeleagă că propaganda Partidului Național-Socialist e doar atât. Praf în ochi care acoperă crime și teroare. Doar că doi soți din clasa muncitoare nu se pot pune cu mașinăria unui regim criminal. Inspirată de povestea reală a doi rezistenți germani, cartea lui Hans Fallada a fost publicată în 1947, devenind, ceea ce Primo Levi numea „cea mai importantă carte scrisă vreodată despre rezistența germană în fața regimului nazist”.
„Trieste” de Daša Drndić (traducere din croată de Octavia Nedelcu, Colecția Desenul din covor, Editura ART, 2021)
Același episod nefast al secolului al XX-lea, ascensiunea și punerea în practică a ideologiei naziste, se află și în centrul romanului semnat de scriitoarea croată Daša Drndić. Dacă la Fallada vecinii deveneau parte activă destinului protagoniștilor, aici ei sunt martorii tăcuți care-au urmărit din umbră tragedia evreilor, mulțumindu-se apoi să se apere cu aparent nevinovatul „noi n-am știut nimic”. Înainte de a ilustra lagărul de concentrare de la San Saba, o fostă moară de la periferia orașului Trieste, Drndić intră în povestea Hayei Tedeschi, acum o bătrână care-așteaptă întâlnirea vieții ei. Întâlnirea cu fiul răpit de lângă ea cu șaizeci de ani în urmă. Fără a bănui cursul pe care istoria urma să-l ia, tânăra Haya se lasă sedusă de un ofițer german și dă naștere unui copil, pe care bărbatul i-l închină Führerului și-l duce în orfelinatele care sporeau rasa pură. În toți anii care au urmat Haya își va căuta copilul furat și se va întreba câtă nevinovăție se ascunde de fapt în toți acei bystanders ai istoriei (familie, vecini) care vedeau tot ce se întâmplă dar preferau să nu facă nimic. Și cât de nevinovată este chiar ea însăși.
„Familia mea și alte animale” de Gerald Durrell (traducere din limba engleză de Lidia Ionescu, Editura Youngart, 2019)
După aceste apăsătoare romane dedicate ororilor secolului trecut, ar fi timpul să trecem la ceva care să ne mai destindă frunțile. Dacă „Păsări, lighioane, rubedenii”, cel de-al doilea volum al „Trilogiei Corfu” de Gerald Durrell, și-a găsit loc în topul de luna trecută, dedicat fraților și surorilor, „Familia mea și alte animale”, prima carte, nu putea lipsi din această horă a vecinilor. Căci o fi familia Durrell țicnită, dar nici cu vecinii și conlocuitorii de pe insulă nu mi-e rușine. Unul și unul. Ai zice că șoferul Spiro sau doctorul Stephanides, profesorul de științe a mezinului Gerry, ar fi mai zdraveni, dar au și ei țiglele lor lipsă. Și completează fauna umană cu care familia Durrell, proaspăt mutată în Corfu, își populează zilele și casele în care se tot mută. Cele trei cărți ale seriei lui Gerald Durrell stau la baza seriei TV începute în 2016, patru sezoane pline-ochi de umor și voie bună.
„Vin de păpădie” de Ray Bradbury (traducere din limba engleză de Oana Clapa, Editura Paladin, 2020)
Efervescența anilor ’30 din Corfu este contrapusă de liniștea și existența ritualică a micului orășel american Greentown de la finalul anilor ‘20. Douglas Spaulding, inspirat din propria biografie a lui Bradbury, are doisprezece ani și toată viața înainte. Și multe veri la dispoziție în care să facă împreună cu bunicul său vinul de păpădie care-i va însoți zilele de vacanță. Prietenii și vecinii lui Douglas completează un tablou al copilăriei fericite și al unui timp pe care povestitorul devenit adult nu-l va mai regăsi decât în amintiri și-n mirosul vinului de păpădie.
„Ultima zăpadă” de Allen Eskens (traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea, Editura Paladin, 2019)
O crimă rezolvată greșit acum 30 de ani, o temă de final de semestru și doi vecini. Și-un frate. Cam acestea sunt premisele care construiesc romanul superpalpitant și foarte bine scris al lui Allen Eskens. Joe Talbert locuiește cu mama sa alcoolică și fratele autist, este în ultimul an de liceu, dar își dorește din tot sufletul să meargă la facultate pentru o viață mai bună. Chiar dacă asta înseamnă să-și lase fratele pe mâna mamei iresponsabile și să facă economii peste economii. Planul lui pare să se schimbe când, pentru a putea face o temă pentru școală, îl întâlnește pe Carl Iverson, un bătrân diagnosticat cu cancer, fost veteran de război în Vietnam și condamnat pentru viol și omor. Ceea ce trebuia să fie o simplă biografie se transformă într-o investigație în toată regula, împreună cu vecina și colega Lila Nash, Joe încercând să scoată la lumină adevărul crimei petrecute cu treizeci de ani în urmă.
„Când ți se pune pata” de Wendelin Van Draanen (traducere din limba engleză de Ioana Filat, Editura Youngart, 2018)
Juli și Bryce sunt vecini de pe la începutul clasei a doua. Dar fiecare își dorește să fie mai mult de atât. Păcat că nu în același timp. Juli ar putea spune că a fost dragoste la prima vedere. Ce contează că erau doar niște puști. Bryce nu are deloc aceeași părere, ba chiar o găsește foooarte enervantă pe Juli. Iar faptul că sunt vecini (și colegi de școală) pare mai mult să-i încurce. Mai ales peste câțiva ani când fata trebuie să-i ducă săptămânal un cofraj cu ouă. Ceea ce ar trebui să fie o ocazie numai bună pentru a-l face să o placă devine exact episodul care-o îndepărtează de Bryce. Și-acum e rândul lui să-ncerce să o cucerească. Ecranizat în 2010, romanul lui Wendelin Van Draanen este o poveste spusă pe două voci a unei iubiri care crește și se maturizează odată cu protagoniștii.
„Băieții din strada Pál” de Ferenc Molnár (traducere din limba maghiară de V. Micu, ilustrații de Reich Károly, Colecția Young retro, Editura Youngart, 2020)
Dacă v-ați plimbat pe străzile din Budapesta, e posibil să fi dat peste grupul statuar „Băieții din strada Pál”, dedicat romanului cu același nume, un clasic al literaturii maghiare în special și al literaturii universale pentru copii în general. Prietenia, vecinătate și loialitatea sunt elementele-cheie are cărții lui Ferenc Molnár. Iar încălcarea lor trebuie pedepsită. Așa se naște conflictul pe viață și pe moarte dintre cele două grupuri de băieți, unul condus de Janos Boka, iar celălalt de Áts Feri. Când cei din urmă vor să cucerească terenul de joacă al primilor, Boka nu poate sta cu mâinile în sân. Așa că pornește războiului, cu arme, tactică militară și tot ce mai trebuie.
„Walden sau Viața în pădure” de Henry David Thoreau (traducere din limba engleză de Ștefan Avădanei și Alexandra Pascu, Colecția Cărți cult, Editura ART, 2021)
Buni sau răi, vecinii ne influențează inevitabil viața. Dar ce-ați spune de o pauză de la aceștia? De fapt, de la tot ce înseamnă societate, moravurile și așteptările ei. Așa decide Henry David Thoreau să-și petreacă doi ani, două luni și două zile din viață: singur în pădure, într-o cabană construită cu propriile mâini, fiindu-și autosuficient și limitându-și aspirațiile la ce poate produce sau îndeplini de unul singur. „Walden” devine astfel cartea-manifest a gânditorului american, care promovează viața trăită simplu și funcționează ca un experiment social vizavi de relația omului cu societatea. Dacă vă ține bateria la laptop și vă faceți suficiente provizii de cărți, probabil că o perioadă trăită departe de zgomotul și furia orașului nu ar strica. Puteți începe cu cărțile despre vecinii enervanți de mai sus.
Citește și:
Top 10 cărți despre frați și surori
