Superscriitoare. Liste deschise

Superscriitoarele ar trebui celebrate oricând și cu orice prilej, nu doar în luna martie. Dar pentru că martie face loc pentru o mai mare expunere a muncii și creației lor, să profităm de ocazie și să explorăm. Editura Art are, din fericire, serii întregi dedicate unor autoare cu adevărat fenomenale, scriitoare care au schimbat și continuă să schimbe perspectiva asupra felului în care înțelegem relațiile dintre noi și ceilalți, asupra valorilor și a dorințelor care ne modelează legăturile cu lumea, asupra puterii pe care o avem, de fapt. Iar această putere rezidă în propriile povești, odată eliberate și lăsate să ocupe spațiu. 

Pentru a ilustra această afirmație e suficient să pomenesc doar două nume, Margaret Atwood și Toni Morrisson, două autoare cu fani devotați, două scriitoare pe cât de inventive și de puternice, pe atât de critice cu tarele unei societăți care exclude, discriminează și marginalizează. Ele sunt printre cele mai cunoscute, fiind și multipremiate, traduse peste tot în lume și ajunse la un nivel de influență și notorietate cu adevărat impresionant. În colecția de literatură propusă de Art lor li se alătură o pleiadă de scriitoare contemporane foarte valoroase, ale căror cărți merită toată atenția. Împărtășesc câte ceva despre favoritele mele, toate publicate de Editura Art, și mi-aș dori să citesc listele cât mai multora dintre voi:

Han Kang, cu două romane, Vegetariana și Disecție, ambele străbăture de un filon violent și destabilizator, dar și de irizațiile poetice care derivă din contemplarea violenței și a mecanismelor care o pun în mișcare. În Vegetariana  (Prefață, traducere din limba coreeană și note de Iolanda Prodan), violența se exercită asupra unei femei care nu vrea să mai mănânce carne, refuzând, în același timp agresiunea unui exterior tot mai dezumanizant. În Disecție (prefață, traducere din limba coreeană și note tot de Iolanda Prodan), violența e a statului și se leagă de un epiosd traumatic din istoria recentă a Coreei de Sus, din mai 1980, când armata a reprimat violent un protest al civililor, ucigând cu brutalitate cetățeni care nu făceau decât să-și ceară drepturile. Au fost sute de morți, sună declarațiile oficiale. Peste o mie, scria presa străină. Dincolo de cifre, trauma colectivă rămâne și se inserează în viețile tuturor, iar Han Kang, una dintre cele mai cunoscute autoare din Coreea de Sud pătrunde în anatomia acestor atrocități, dar și în cea mai subtilă, a dorului, a doliului, a legăturilor care ne leagă și de cei mai străini dintre semenii noștri.

Han Kang © Jean Cheong

Alice Walker este o altă scriitoare din „secta“ preferatelor, a cărei voce a intrat de mult în corul clasicilor contemporani, capodopera ei, Culoarea purpurie (traducere de Iulia Gorzo), devenind un  roman-cult, studiat, analizat, ecranizat și mai ales iubit și citit peste tot în lume. Cartea, care a câștigat două uriașe disctincții, Premiul Pulitzer și National Book Award, o are în centru pe Celie, o adolescentă afro-americană care îndură o viață de coșmar, fiind bătută și molestată de propriul tată. Celie este o fată de 14 ani, atunci când începe cartea și care deja născuse doi copii, ca urmare a incestului. Viața ei, a cărei cronică e ținută în nenumăratele scrisori pe care i le scrie lui Dumnezeu, încercând să înțeleagă ce i se întâmplă, e un parcurs în care ajunge să depășească brutalitatea și să înțeleagă în profunzime puterea eliberatoare pe care o au blândețea, iubirea și solidaritatea, în special între femei. Este o carte minuată despre dragoste, ajutor, speranță   și eliberare, în cele mai intense și neașteptate forme posibile.

Sursa foto: FB Alice Walker

Kate Atkinson este o altă scriitoare contemporană deopotrivă influentă, populară și apreciată de critici. Romanele Viață după viață și Un zeu năruit, ambele traduse de Irina Negrea, pun cititorul față în față cu o meditație reală și profundă despre atrocitățile războiului și despre vină, indiferent de care parte a distrugerii ne-am afla. În primul roman, atenția e concentrată asupra Ursulei Todd și asupra vieților pe care le-ar fi putut trăi, dacă nu s-ar fi născut imediat după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, ci ar fi fost parte din acel dezastru general, care a îngenuncheat Europa. În cel de al doilea, în centru este un personaj masculin, Teddy, fratele Ursulei, căpitan de bombardier în timpul aceluiaș război. În ambele, trecutul traumatizant al Europei e retrezit la viață, într-o manieră centrată pe adevăruri ultime, cum sunt problema răului, dilema unor alegeri și vina, mai ales în vremuri în care tot ceea ce cunoaștem sau luăm drept fundamental în legătură cu umanitatea e pus la încercare, provocat, răsturnat. 

Kate Atkinson © Euan Myles

Un text de Eliza Ștefan