Summer Playlist – Piese recomandate de autorii Paladin
În focul creației, când cuvintele se aștern în grabă pe hârtie sau degetele apasă cu nerăbdare tastele, muzica poate să devină cea mai seducătoare și ingenioasă muză. Se furișează în mintea și povestea autorului, îi dezvoltă ideile, îl ajută să contureze scene și personaje, iar la final îi șlefuiește cu mare atenție opera, adăugând un strop în plus de dramatism sau un plot twist diabolic înainte ca ultimele note să se stingă.
După o cercetare minuțioasă, am descoperit că mai mulți autori Paladin s-au lăsat inspirați de anumite melodii sau trupe, unii dintre ei creând chiar propriile playlisturi – nu-i așa că v-am stârnit curiozitatea?
Pierce Brown, care lucrează la al șaptelea volum din seria Furia roșie, a scris nu mai puțin de 200 de pagini din Light Bringer ascultând My Gallant Hero, o piesă interpretată de coriștii Universității din Dublin, având drept sursă de inspirație un poem al irlandezului Seán Clárach Mac Domhnaill. Printre melodiile preferate ale autorului se numără și Killing in the Name și Bulls on Parade (Rage Against The Machine), Creep și No Surprises (Radiohead) și Don't Wanna Be Without Ya și Eloise (Penny & Sparrow). Iar dacă noi, fanii devotați ai seriei, credem că ne putem ține lacrimile în frâu, Pierce Brown ne recomandă să ascultăm Eo's Song în versiunea lui Lauren Conklin.
© Lauren Conklin
Câștigător a numeroase premii, printre care Hugo, Nebula, Bram Stoker, Medalia Newbery și Medalia Carnegie, Neil Gaiman își fascinează și uimește cititorii de mai bine de trei decenii. Muzica a avut mereu un rol important în viața autorului, iar trei piese ocupă un loc special în inima sa. Shoehorn with Teeth (They Might Be Giants) a fost laitmotivul lui și al lui Terry Pratchett pe durata turneului de promovare organizat pentru lansarea romanului Semne bune și o melodie pe care obișnuiau să o cânte ori de câte ori lucrurile deveneau stresante sau chiar ridicole. Ultima oară când s-au văzut, înainte de moartea lui Terry Pratchett, au interpretat-o împreună.
Morfeu, protagonistul capodoperei Sandman, una dintre cele mai apreciate și originale serii de romane grafice din toate timpurile, s-a regăsit cumva în versurile melodiei I'm Set Free (The Velvet Underground): The prince of stories who walked right by me.
© Chris Frape
După ce i-a arătat câteva dintre picturile lui Charles Vess, Neil Gaiman a inclus-o pe Tori Amos în romanul Pulbere de stele într-un mod cu adevărat inedit: i-a oferit rolul unui copac – nu-i o glumă! În aceeași zi, după ce cântăreața i-a spus că-și dorește să fie copacul respectiv, ea a terminat de compus piesa Horses în care a inclus următoarea referință: „And if there is a way to find you, I will find you/ But will you find me if Neil makes me a tree?“ Oricum, prietenia dintre Neil și Tori ar merita un articol întreg.
Recent, Neil Gaiman și-a făcut debutul în muzică alături de cvartetul de coarde FourPlay, cu care a lansat albumul Signs of Life. Fanii vor descoperi un amestec eclectic de armonii clasice și indie rock, îmbinate cu poezie și proză în lectura autorului.
Stephenie Meyer, autoarea celebrei serii cu vampiri Amurg, e cunoscută pentru faptul că nu poate să scrie fără muzică pe fundal. Din moment ce a comparat perioada în care a lucrat la romane cu o experiență foarte vizuală, aproape cinematografică, nici nu-i de mirare că a creat un playlist care s-a modificat constant de-a lungul anilor. Am rămas plăcut surprinși să descoperim că și pe lista ei se află Creep (radio edit) de la Radiohead (Pierce Brown aprobă), pe lângă numeroase alte hituri, cum ar fi In My Place (Coldplay), With You (reanimation remix, Linkin Park), Time is Running Out (Muse), Tremble for My Beloved (Collective Soul), Dreams (The Cranberries) și Why Does it Always Rain on Me (Travis).
#FunFact1. Știți ce a făcut Margaret Atwood când a fost publicată ediția broșată a romanului Testamentele? A creat un playlist pentru cititori, care acoperă o gamă largă de epoci și genuri muzicale. Printre melodiile recomandate de îndrăgita autoare regăsim și I Will Survive (Gloria Gaynor), Proud Mary (Ike & Tina Turner), Oh Freedom! (Pete Seeger), These Boots Are Made For Walkin' (Nancy Sinatra), When Someone Wants to Leave (Dolly Parton), peace (Taylor Swift) și The Future (Leonard Cohen).
#FunFact2. În decembrie 1974, Paul McCartney l-a întrebat pe Isaac Asimov, unul dintre „cei trei mari autori“ ai literaturii SF, cunoscut pentru seriile Imperiul, Fundația și Roboții, dacă poate să scrie scenariul unui film SF muzical. Fostul membru al formației The Beatles a venit cu câteva idei și a schițat o serie de dialoguri; dorința lui a fost ca filmul să fie despre o trupă rock, care descoperă că niște extraterești se dau drept membrii ei. Deși muzica rock nu s-a numărat printre genurile preferate ale lui Asimov, el a terminat în scurt timp prima versiune a scenariului, respectând în mare parte indicațiile primite de la McCartney, fără să includă însă dialogurile propuse de acesta. Autorul a considerat că povestea a ieșit suficient de emoționantă și dramatică, dar cân- tărețul nu a fost mulțumit și proiectul a fost abandonat. Singurul exemplar al scenariului se află în arhivele Universității din Boston.
