Singurul lucru de valoare pe lume e timpul. Despre „Afacerea vieții tale” de Fredrik Backman

Un bărbat își privește mâinile murdare de sânge. O fetiță colorează un scaun. O femeie în pulover gri taie nume de pe o listă. Un tânăr șterge tejgheaua unui bar. Doi dintre ei sunt pe moarte, însă preferă să nu se gândească la sfârșitul lor iminent. Primul pare să dețină toată puterea, iar ultimul se bucură de viața pe care și-a clădit-o în Helsingborg, fără să se lase judecat de orașul natal.

În copilărie, visăm cu ochii deschiși. Vrem să fim bogați. Celebri. Temuți. Respectați. Idolatrizați. Fericiți. Lista e nesfârșită și diferită pentru fiecare în parte. Succesul unei persoane poate duce la prăbușirea alteia, iar dezbaterea perpetuă – aduc sau nu banii fericirea? – ia o întorsătură neașteptată în Afacerea vieții tale, o nuvelă scrisă de Fredrik Backman într-un moment de cotitură în viața lui, când a lăsat stresul să aibă o putere mult prea mare asupra sa.

De data aceasta, poate în spiritul Crăciunului, autorul a preferat să lase deoparte suferința aceea tăioasă, care ne lovește din plin ori de câte ori îi citim poveștile cu teamă în suflet, și a ales în schimb să se joace cu speranța. Cum? Prin intermediul unui bărbat de 45 de ani, care are o formă „foarte, foarte rară” de cancer (conform statutului său de om important și de mare succes) și retrăiește anumite momente-cheie din viața lui. Pare destul de împăcat cu soarta sa și defel afectat de felul în care și-a tratat fiul, până când ajunge în ipostaza de a salva o viață. 

Evident, prețul este unul pe măsură. Unul piperat, am putea spune. Însă în furtuna de regrete care se năpustește asupra lui în decursul a câtorva zile, înțelege cât de multe a ratat prin simplul fapt că a vrut să câștige îndeajuns cât să-i ofere fiului său totul. Nu l-a adormit cu povești. Nu i-a fost alături când a avut nevoie de el. L-a lăsat să-l aștepte pe trepte, călătorind în toată lumea pentru a-și clădi renumele, reputația și averea. 

Înstrăinarea e o formă cruntă de pedeapsă. Taie în carne vie și lasă cicatrici adânci, vizibile doar în ochii purtătorului. Dar poate să fie ștearsă într-un bar din Helsingborg, în timp ce admiri cea mai frumoasă priveliște din oraș, mănânci smørrebrød și bei bere, cu gândul la o copilă care nu se desparte de iepurașul ei și încearcă să-și aline mama înlăcrimată.
 

Putem ignora costumul rupt și mâinile murdare de sânge? Smocurile pufoase de lână gri? Toate persoanele ucise sau sacrificate pentru a-i oferi unui singur om potențialul de a dobândi tot ce și-a dorit?

Adevărul e că încercăm întotdeauna să ne autodepășim. La un moment dat, avem senzația că niciun sacrificiu nu e prea mare, că putem să înfruntăm orice ne aruncă viața în cale cu o strângere de mână, cuvintele potrivite sau, de ce nu, cu o doză mică de noroc. Însă Backman nu ne lasă să scăpăm atât de ușor – fiecare alegere vine cu consecințe, iar cea făcută de un bărbat care, aparent, avea toată lumea la picioare, ne ia prin surprindere fiindcă e la fel de sfâșietoare ca boala care îi revendică treptat organismul. 

Și ne îndeamnă – nu, de fapt, ne forțează – să ne punem mai multe întrebări: la ce ai renunța pentru a salva o altă viață? E ușor să te numești o persoană altruistă, dar când ajungi la o răscruce de drumuri și realizezi că tu poți juca rolul îngerului păzitor, ai renunța la tot ce ai clădit într-o viață? 

Poate că da. Poate că nu. Însă la final tot o să te bântuie un adevăr – în viziunea unora – pe care îl vei simți ca pe un bolovan în stomac: „Cei fericiți nu lasă nimic după ei. Ei trăiesc doar de dragul de a trăi, sunt doar niște consumatori pe lumea asta. Eu nu.”

Ei bine, eu refuz să cred asta.
 

Afacerea vieții tale - Fredrik Backman
Editura Art, colecția musai, 2023
Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman

***

Cuvânt-înainte

Aceasta este o poveste despre prețul salvării unei vieți. Dacă ți s‑ar cere să‑ți sacrifici nu doar viitorul, ci și povestea, nu doar locurile spre care te îndrepți, ci și toate urmele pașilor tăi, dacă totul ar fi în joc, tot ce ești, pentru cine te‑ai sacrifica?

Se numește Afacerea vieții tale și a fost publicată prima dată în 2016, în ajunul Crăciunului, în Helsingborgs Dagblad, ziarul local din Helsingborg, orașul în care am crescut. Am scris‑o noaptea târziu, în decembrie, în timp ce soția și copiii mei dormeau la doi pași de mine. Eram extrem de obosit, fusese un an lung și ciudat și cu siguranță mă stresasem mai mult decât puteam duce. Stăteam pe întuneric și mă gândeam la alegerile omului. Cum în fiecare zi, pretutindeni, alegem un drum și nu un altul. Călătorim. Stăm acasă. Ne jucăm. Ne ascundem. Ne îndrăgostim, ne despărțim. Adormim cât putem de aproape unii de alții. Dormim unul în răsuflarea celuilalt. Unii dintre noi poate că avem nevoie de cineva care să ne ia pe sus ca o furtună în fiecare dimineață ca să înțelegem cu adevărat ce înseamnă timpul. Ca să ne amintim ce ratăm când nu suntem atenți.

Așa că am încercat să scriu ceva despre asta.

E prima dată când scriu o poveste care are loc la Helsingborg, orașul unde am copilărit. Am mers la școala de lângă spitalul unde începe povestea, am condus pe șoseaua ce se întinde de‑a lungul coastei, 9 Cuvânt‑înainte în drum spre unele dintre cele mai bune și cele mai rele zile din viața mea, am văzut prieteni căsătorindu‑se în biserica Sf. Maria și alții înmormântați acolo. Am adormit beat în Vinylbaren, barul localului The Tivoli, de mai multe ori decât țin minte. Și‑atunci poate că este și o poveste despre sentimentele pentru orașul meu, la fel de mult cât este despre teama mea de moarte. Probabil că nu ne împăcăm niciodată cu locul în care am crescut. Eu sper că nici cu noi înșine nu ne împăcăm vreodată. Un bun prieten mi‑a spus odată că „sarcina de muncă de bază din fișa postului de om e să te străduiești zi de zi să fii mai puțin tâmpit“. În noaptea aceea, în timp ce scriam, m‑am gândit mult la ce se întâmplă când îți faci o familie și încetezi să mai fii cea mai importantă persoană din propria‑ți viață. M‑am gândit ce ar însemna un act cu adevărat altruist. M‑am gândit pentru cine aș fi gata să mor și pentru cine aș fi în stare să‑mi dau viața. Și care e diferența? Fredrik Backman

Aceasta este povestea care s‑a înfiripat.Nu știu cine sunteți voi, cei care o citiți, dar vă urez un Crăciun fericit!

Călduroase salutări,
Fredrik Backman