Recomandările redacției ART #1. Zece cărți de pus la rană

Există cărți pe care, după ce le citești, începi să-ți dorești să nu le fi citit niciodată numai ca să poți să le descoperi pentru prima oară. Iar neajunsul cărților ăstora e că treaba cu „lasă să treacă un timp ca să le redescoperi“ nu funcționează chiar atât de bine. Pentru că odată ce le-ai citit, rămân cu tine, imposibil de uitat, ca o poveste de dragoste căreia nu-i scapi niciun detaliu chiar și după o viață întreagă. Mai jos sunt zece astfel de cărți, care s-au lipit de sufletul meu ca turița de fusta bunicii când intra în vie să adune strugurii. Turiță pe care n-a mai reușit niciodată s-o pigulească de tot.

Absalom, Absalom! de William Faulkner (traducere din limba engleză de Mircea Ivănescu, Serie de autor William Faulkner, Editura ART, 2019)

Mi-a zis un prieten că să începi să citești cartea asta e ca și când ai intra într-o cameră în care un grup de persoane discută aprins despre tot felul de întâmplări din viața lor, aruncând în poveste nume, idile, accidente, locuri, toate într-o degringoladă amețitoare și, oricât ai încerca tu să-ți faci simțită prezența și să le întrerupi ca să te pună și pe tine la curent cu viețile lor, nimeni nu te bagă în seamă. Așa că ai două opțiuni: părăsești încăperea și n-o să știi niciodată ce-ai pierdut sau rămâi să le asculți conversația și să urmărești detaliile, urmând să descifezi singur una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii universale.

Un bărbat la singular de Christopher Isherwood (traducere din limba engleză de Iulia Pomagă, Colecția Desenul din covor, Editura ART, 2016)

Pentru un tenismen care a câștigat un singur Mare Șlem, pentru un astronaut care a ajuns pe Lună, pentru un regizor care a făcut un singur film, restul vieții va fi doar capitolul de după. În Un bărbat la singular, Isherwood ne spune povestea lui George Falconer în „capitolul de după Jim“. Fără să-i arunce niciun colac de salvare, spune povestea oricărui om care a pierdut vreodată o persoană dragă, dar nu s-a îndurat să-i dea drumul definitiv. Absența cuiva n-a fost niciodată mai palpabilă ca în paginile acestei cărți.

Gottland de Mariusz Szczygieł (traducere din limba polonă de Ana Maria Luft, Colecția Ocheanul întors, Editura ART 2014) și Raiul pe pământ de Mariusz Szczygieł (traducere din limba polonă de Cristina Godun, Colecția Ocheanul întors, Editura ART 2017)

Titlurile astea două ar trebui menționate ori de câte ori cineva discută despre filme, arhitectură, literatură, monumente, Praga, Kafka, muzică, taximetriști, teatru, procese, crematorii, Dumnezeu, atei sau pantofi.

Prietenul de Sigrid Nunez (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo, musai, 2019)

Dacă ai văzut animația My dog Tulip (sau ai citit cartea lui J.R. Ackerley), o să iubești sincer scrisoarea aceasta către suflete pereche. În mod suprinzător și minunat, nu putem decât să intuim cine este sufletul pereche al personajului central din cartea de față: bărbatul pe care l-a iubit și care s-a sinucis sau uriașul dog german pe care l-a lăsat în urma lui.

Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie de William Styron (traducere din limba engleză de Mihnea Gafița, Editura ART, 2017)

Cea mai scurtă carte din lista aceasta, dar cel mai greu de dus până la capăt. Despre cum, în lupta cu depresia, liftul coboară mereu, oricât de des ai apăsa botonul care duce măcar cu un etaj mai sus.

Culoarea purpurie de Alice Walker (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo, Colecția Cărți cult, Editura ART, 2015)

Unul dintre cele mai puternice personaje feminine din literatura universală. O scrisoare către un Dumnezeu orb și surd în fața suferinței, dar care se înfurie când treci printr-un câmp plin de flori fără să le admiri culoarea purpurie.

Manual pentru femei de serviciu de Lucia Berlin (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu, musai, 2018)

Cartea asta e ca un mojito făcut de un barman cu o pregătire de nota zece, care știe că frunzele de mentă trebuie strivite – nu tocate – înainte de a fi adăugate în pahar. E ca o casă cu toate ferestrele și ușile deschise în mijlocul unei furtuni. Ca o poveste imaginată între Hemingway și Alice Munro sau ca o veșnică poveste de iubire – din păcate, tot imaginată – între Marina Abramović și Ulay. Ca un manual pentru toate femeile cărora le e teamă să-și trăiască viața.

Toate focurile, focul de Julio Cortázar (traducere din limba spaniolă de Luminița Voina-Răuț, Serie de autor Julio Cortázar, Editura ART, 2015)

O mostră lirică de suprarealism. Proza scurtă a lui Cortázar a străpuns mereu realitatea din suprarealismul ei, dar niciodată invers. Ca un om cu capul pe pernă, într-un vis fără margini, care se mai trezește din când în când să mănânce și să meargă la baie.

O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal (traducere din limba cehă de Sorin Paliga, Serie de autor Bohumil Hrabal, Editura ART, 2015).

Hantá – personajul central al acestui roman – poate să te învețe cum să nu simți singurătatea chiar dacă ești singur. Dar și Hantá, la rândul lui, a deprins acest meșteșug din altă parte: de la cărți.

Lumea avea nevoie de o carte despre dragostea pentru cărți și cu siguranță o astfel de carte trebuia scrisă de Hrabal. Dinaintea cui altcuiva știau cuvintele să se împletească mai frumos dacă nu a bătrânului căruia îi plăcea atât de mult să hrănească porumbeii?

Ce-am pierdut în foc de Mariana Enriquez (traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, musai, 2017)

Nimic nu-i mai înspăimântător decât să descoperi urme familiare într-o lume a macabrului și-a poveștilor de groază. Și să ai între aceleași coperte universul abuziv al cartierelor mărginașe, unde colcăie sărăcia și criminalitatea, și sentimentul sufocant al unei case bântuite. O combinație între Shirley Jackson și jurnalismul de investigații.

Un articol de Beatrice Feleagă

p.s. Caută pe site și alte recomandări ale redacției.