Exerciţii de memorie: dezbatere internaţională la Institutul Cultural Român

20 septembrie 2010

Prozator, poet şi jurnalist german, Jan Koneffke s-a născut în 1960, la Darmstadt. După terminarea studiilor de filozofie și germanistică la Berlin, se dedică publicisticii și literaturii. În 1995 beneficiază de bursa Villa Massimo, petrecând câțiva ani la Roma. În 2003 se mută la Viena, unde devine redactor și, din 2004, coeditor al revistei Wespennest. Din 1998 se implică activ în viața culturală românească și își împarte timpul între Viena și București. Traducerea în limba română a romanului său O iubire la Tibru a fost publicată în 2007 (Editura Humanitas). A fost distins, printre altele, cu Premiul Leonce und Lena“ pentru lirică, cu Premiul Offenbacher“ și cu Premiul Friedrich Holderlin“. În prezent, lucrează la un roman având ca temă România anilor 1930.
Mario Fortunato (n. 2 septembrie 1957, Cirò) este un cunoscut scriitor și publicist italian. După terminarea studiilor de filosofie la Roma, lucrează ca jurnalist cultural, mai întâi pentru Rai Tre, apoi pentru Panorama, Reporter și L’espresso, al cărui site web îi găzduiește și blogul de crtică literară, Culture Club. Între 2000 și 2004 conduce Institutul italian de cultură din Londra. Când Guvernul Berlusconi propune îndepărtarea lui de la conducerea institutului, un grup de personalități britanice – printre care și doi viitori laureați ai premiului Nobel, Doris Lessing și Harold Pinter – se mobilizează în favoarea sa, obținând repunerea lui în funcție. A lucrat în calitate de consultant editorial al grupului editorial Einaudi și, în prezent, al editurii Nottetempo dar se ocupă și de cinema, teatru și televiziune, colaborând cu BBC, The Guardian, La Stampa și Le Monde. Romanul său Zilele inocente ale războiului, a apărut în 2008, la Editura Art, în traducerea Doinei Condrea Derer.
Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din România, deopotrivă pentru calitatea prozei sale, dar și pentru implicarea sa civică. Ca membră marcantă a Grupului pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu s-a implicat în numeroase inițiative menite să sprijine democratizarea vieții publice și politice în Romania post-comunistă. Revista 22, pe care a condus-o de la înființare până în 2005, a creat un model de jurnalism cultural cu implicații politice și civice. Romanele Drumul egal al fiecarei zile (1975) și Dimineața pierdută (1984) și volumele de povestiri Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vara-primăvara (1989) i-au adus cele mai importante premii naționale. După două volume de publicistică – Obsesia politicii (1995) și Cele două Românii (2000) – și o intensă activitate dedicată democratizării societății românești, Gabriela Adameșteanu se întoarce la literatură, publicând, în 2003, romanul Întâlnirea, la editura Polirom, reeditat, în versiune definitivă, în 2007. Din 2005, când Dimineața pierdută este publicat la Gallimard, scrierile ei au fost, sau urmează să fie traduse la unele dintre cele mai importante edituri din Franța, Spania, Statele Unite, Italia, Ungaria, Israel, Germania, Bulgaria, Rusia, Estonia, Polonia, Olanda. Volumul Întâlnirea este programat să apară în luna octombrie la editura Notettempo, în Italia, cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Ion Vianu a urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina. A emigrat în Elveția în anul 1977, după ce s-a implicat în mișcarea lui Paul Goma, fiind printre puținii care au avut curajul să semneze Apelul lansat de acesta. În străinatate a publicat numeroase articole și studii privind istoria și filosofia psihiatriei și s-a distins ca unul dintre colaboratorii constanți ai postului de radio Europa Liberă. S-a implicat în mod activ în denunțarea psihiatriei politice comuniste. Volume publicate: Introducere în psihoterapie (1975), Stil și persoană (1975), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Amintiri în dialog. Memorii în colaborare cu Matei Călinescu (1994); Paramnezii (2005), Blestem și Binecuvântare (2007), Investigații mateine (2008), Necredinciosul (2008), Exercițiu de sinceritate (2009). A inițiat ciclul de romane Arhiva trădării și a mâniei, din care a publicat Caietele lui Ozias (2004) si Vasiliu, foi volante (2006). Acesta din urmă a fost publicat în 2010 în Spania, la prestigioasa editură Aletheia, în traducerea Ioanei Zlotescu Simatu, cu sprijinul Institutului Cultural Român. Cel mai recent roman al său, Amor intellectualis. Romanul unei educații (Polirom, 2010) este povestea unei maturizări intelectuale și sentimentale pe fundalul unei epoci tulburi, cea a instaurării și consolidării regimului comunist.
Vă recomandăm şi