„Nu există leac mai bun împotriva singurătății decât familia” - Avanpremieră „Vincent și Theo. Frații van Gogh”

„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul. Cartea Vincent și Theo. Frații van Gogh se află în pregătire în colecția Meridiane a Editurii Art și poate fi precomandată la un preț special până la data de 22 octombrie.

Text de Dacian Negrea

Vincent și Theo hoinăresc, 1872

CADRUL: un peisaj olandez, cu o câmpie întinsă şi un drum prăfuit, de‑a lungul unui canal. Cerul de septembrie este cenuşiu după zile întregi de ploaie. Acum burnițează. Două siluete ies din oraş, mergând spre satul din apropiere.

Sunt Vincent şi Theo. Vincent are nouăsprezece ani; Theo – cincisprezece.

„Ne‑am plimbat, de multe ori, printre picături“, scria Vincent mai târziu, chiar în prima lui scrisoare către Theo.

Se fac trei ani de când Vincent locuieşte la Haga. Este pentru prima dată când îl vizitează fratele lui; Theo este aproape adult.

Nu există leac mai bun împotriva singurătății decât familia. Vincent prețuieşte fiecare clipă petrecută alături de fratele său. Când nu lucrează la galerie, îi arată lui Theo împrejurimile. Cei doi petrec zile întregi explorând împreună oraşul şi vorbind, creându-și o lume a lor departe de restul familiei, devenind mai mult decât frați.

Această plimbare prin ploaie le pecetluieşte prietenia, le‑o statorniceşte. Mai târziu, amândoi se vor referi la ea ca la o întâlnire spirituală, din vremea când au făcut un legământ. Nu vor uita niciodată această zi. Theo va aduce mereu în discuție plimbarea atunci când se vor certa. Nici Vincent nu se va lăsa mai prejos. Frații vor reveni la ea iarăşi şi iarăşi. Este o ancoră, o promisiune pentru viitor, asemenea unei pietre de hotar.

Au ieşit din camera lui Vincent aflată în casa familiei Roos, aproape de centrul oraşului, şi s‑au îndreptat spre zona rurală de la marginea aşezării, de‑a lungul drumului de halaj, pe lângă un vechi canal. Apa nu doar că picură din cer, dar îmbibă şi pământul pe care ei păşesc.O bună parte din terenurile pe care se înalță Haga şi care o înconjoară sunt poldere – suprafețe smulse mării prin baraje şi diguri. Polderele sunt amenințate în permanență de inundații şi riscă să dispară, iarăşi, sub ape. Pompele de drenaj, acționate de morile de vânt, scot apa, astfel că pământul nu e înghițit de valurile mării. Uscatul trebuie să fie suficient de solid pentru a se construi pe el.

Celor doi frați nu le ia mult timp să iasă din oraş şi să respire aerul curat ca la țară, ca la Zundert. Printre picături de ploaie, ei pun la cale viitorul lor, separat şi împreună.

Theo e încă la liceu, la şapte kilometri de casa părinților. Merge la şcoală pe jos, în fiecare zi, indiferent de vreme. Îi plac cursurile de franceză, germană, engleză şi matematică. Dar nu e un elev strălucit. Dorus nu e impresionat de progresele lui şi, cum are taxe de plătit, se gândeşte să‑l retragă la sfârşitul anului şi să‑l trimită la muncă. Le‑ar fi de mare ajutor dacă ar contribui la veniturile familiei.

Ce va face Theo? Va merge pe urmele lui Vincent? Frații discută fiecare despre cariera lui. „Tu şi cu mine, ne gândeam pe atunci să devenim pictori, dar era o idee atât de adânc ascunsă în mințile noastre că nu îndrăzneam să‑i dăm glas nici măcar unul față de celălalt“, avea să scrie Vincent mai târziu.

Îşi dorea oare Theo să devină cu adevărat artist? Poate că aceasta este doar versiunea lui Vincent, care priveşte totul din propria perspectivă, cu impresia că amândoi îşi doreau acelaşi lucru. Ce e drept, vorbesc despre artă şi despre cât de mult o iubesc. Despre viață şi dragoste. Vincent e îndrăgostit de Caroline Haanebeek, dar ea nu‑i împărtăşeşte sentimentele. Iubeşte un alt bărbat. În cursul acestei vizite, Vincent îl ia pe Theo cu el la o petrecere, unde îi vor întâlni pe cei din familia Haanebeek, inclusiv pe Caroline şi pe admiratorul ei, dar şi pe sora ei mai mică, Annet.

Însă acum, pe drum sunt doar ei, Vincent şi Theo. Frații ajung la o moară de vânt de pe un polder, la Rijswijk, chiar în momentul în care ploaia se opreşte. Un anunț din fereastra morii le atrage atenția: lapte de vânzare – un cent paharul – şi țipari prăjiți.

Vincent şi Theo îşi cumpără câte un pahar cu lapte. Nu şi țipari prăjiți.

Îşi beau laptele şi fac un legământ.

Îşi promit să fie întotdeauna apropiați, să păstreze legătura dintre ei puternică şi strânsă. Vor merge împreună pe acelaşi drum mereu. Vor fi mai mult decât frați, mai mult decât prieteni. Vor fi tovarăşi în căutarea sensului vieții şi al artei. Împreună, vor trăi vieți pline de sens. Şi‑şi vor duce unul altuia, la nevoie, bocceaua.

Întors acasă, Theo îi scrie lui Vincent un bilet, mulțumindu‑i pentru primire. Vincent îi răspunde, mărturisindu‑i că îi este dor de el: „Când mă întorceam la prânz acasă, mi se părea foarte curios să nu te mai văd.“

Aceste scrisori reprezintă începutul corespondenței lor, care va dura o viață.

Fără a mai pune la socoteală ultimele ore de viață ale lui Vincent, plimbarea făcută prin ploaie către moară a fost momentul cel mai liniştit petrecut de cei doi frați împreună. Vincent avea să redea pe pânză moara mulți ani mai târziu, măcinat de gândul că ar putea să‑l piardă pe Theo. Acum însă nu există nici urmă de teamă, ci doar apropiere. Să rămânem lângă ei şi să ne bucurăm pentru o clipă de această scenă: Vincent şi Theo, în vârstă de nouăsprezece, respectiv cincisprezece ani, sunt afară, la moară, stau de vorbă. Laptele e proaspăt, ploaia s‑a oprit, pământul de sub tălpile lor e ferm.

Vincent și Theo. Frații van Gogh, de Deborah Heiligman

Traducere din engleză de Gabriel Tudor

Editura Art, 2019, paperback, 512 pagini

Colecţia Meridiane