Deși are doar o sută douăzeci și șapte de ani – o vârstă care în ani omenești înseamnă vreo zece –, Mica Vrăjitoare vrea să fie luată în serios. Dar vrăjitoarele bătrâne n-au chef de o puștoaică imatură, care de-abia a învățat câteva vrăji, așa că pentru a o primi în rândurile lor, îi dau sarcina ca într-un an să devină o bună vrăjitoare.
Zis și făcut! Mica Vrăjitoare e hotărâtă să învețe multe vrăji și să fie o vrăjitoare bună. Dar iată că această simplă inversare de cuvinte – bună vrăjitoare și vrăjitoare bună – va schimba cu totul soarta vrăjitoriei.
Fără să-și dea seama că o bună vrăjitoare ar trebui să facă numai vrăji rele, Mica Vrăjitoare face nesmintit doar fapte bune, ca să fie o vrăjitoare bună: ajută două bătrânele să culeagă vreascuri pentru foc, salvează de la pierzanie o pereche de cai, o ajută pe fetița din târg să vândă cât mai multe flori, iar pe negustorul de maroane să vândă cât mai multe castane coapte, iar lanțul vrăjilor bune e nesfârșit. Și face toate aceste lucruri avându-l alături pe cel mai bun prieten, corbul Abraxas, o pasăre simpatică și foarte inteligentă, demnă de o vrăjitoare cu spirit de inițiativă și neînfricată.
Dar iată că vine și noaptea valpurgiei, când vrăjitoarele bătrâne, conduse de Marea Vrăjitoare, se reunesc să vadă ce progrese a făcut Mica Vrăjitoare în ale vrăjitoriei și câte fapte rele a reușit să vrăjească. Cred că vă imaginați ce a urmat, iar dacă nu vă dați seama, atunci cel mai bine e să citiți în continuare povestea, căci toate personajele vor avea parte de mari și revoltătoare surprize.
Un articol de Ioana Tudor
Mica Vrăjitoare, Otfried Preussler
Ilustrații de Done Stan
Traducere din limba germană de Christa Richter și Cristian Sencovici
Colecția Arthur retro, Editura Arthur, 2020
