Marii artiști n-au fost nicicând mai simpatici (sau mai detestabili, după caz)
La o primă privire, judecând după ilustrațiile jucăușe ale lui Mario Zucca și frazele catchy ce par extrase dintr-un tabloid, Viața secretă a marilor artiști poate trece drept o carte frivolă, axată pe bârfe și speculații pe seama celebrităților din lumea artei. Cu alte cuvinte, o carte neserioasă, pe care nu merită să o iei în seamă. Ei bine, după ce am răsfoit-o și am citit câteva capitole la întâmplare, pot spune că abordarea e într-adevăr amuzantă și că Elizabeth Lunday scoate la lumină o mulțime de amănunte picante, însă demersul autoarei este, în fond, unul serios: acela de a ne familiariza, printr-un limbaj accesibil și deloc scorțos, cu ceea ce este rizibil, neobișnuit, rușinos sau înduioșător – așadar, cât se poate de omenesc – în existența acelor monștri sacri ai artelor. În felul acesta, ni-i apropie pe oamenii din spatele picturilor celebre, cu momentele lor de nebunie, excesele, cusururile și bizareriile lor, dar și cu talentul vizionar care le-a asigurat un loc în istorie.
În ordine cronologică, de la pictorul flamand Jan Van Eyck, care a trăit în secolul 15, la controversatul Andy Warhol, autoarea ne prezintă 35 de biografii ale marilor artiști din Europa și America de Nord. Niciunul nu mai trăiește astăzi, pentru a o da în judecată pe Elizabeth Lunday din cauza amănuntelor scandaloase pe care le-a dezgropat din biografiile lor. Majoritatea sunt bărbați, printre care și-au făcut loc și două femei: Georgia O'Keeffe și Frida Kahlo. Lipsesc destule nume celebre despre care poate că am fi vrut să citim (Modigliani, de pildă, sau Renoir, ba chiar și Hieronymus Bosch), însă ar fi fost imposibil ca autoarea să includă atâtea povești, precum e foarte posibil ca unii artiști să fi avut o viață liniștită și normală, lipsită de evenimente spectaculoase.
Biografiile din acest volum sunt destul de concentrate și nu au pretenția de a fi complete și exhaustive, ci sunt mai degrabă puncte de plecare pentru a continua documentarea pe cont propriu. Aflăm în linii mari despre evenimentele importante din viața fiecărui artist, însă autoarea se concentrează pe amănunte și istorioare inedite, mai puțin cunoscute publicului larg, găsite probabil în urma unei documentări serioase. Fie că am citit deja foarte mult despre artiștii preferați, fie că dăm peste nume care nu ne spun mare lucru, am impresia că orice cititor va găsi aici o sumedenie de informații interesante.
Cel puțin în cazul meu, presimt că lectura cărții o să dureze destul de mult, pentru că nu mă pot abține să caut fotografii, amănunte suplimentare sau picturi la rezoluție mare după fiecare capitol citit (așa cum am studiat în detaliu Portretul soților Arnolfini de Jan Van Eyck sau am dat fuga să văd imagini cu Rrose Sélavy, un alter ego feminin al lui Duchamp). Plus că volumul nu se pretează la o lectură pe repede înainte, fiindcă sunt destule informații de digerat și nu mi-aș dori ca poveștile să se amestece între ele. Nici măcar n-am luat capitolele în ordine: am început cu Jason Pollock, fiindcă tocmai citisem despre expresionismul abstract în romanul lui Kurt Vonnegut, Barbă Albastră, și mi s-a părut cumva firesc ca Pollock să fie punctul de pornire în explorarea vieții secrete a marilor artiști.
Text și fotografii de Ema Cojocaru
