Lumea cu și fără noi

În 1972, o misiune Apollo făcea prima poză cu Terra în întregime, înfățișând o planetă finită și fragilă. În același an, un raport al cercetătorilor de la MIT, The Limits to Growth, comandat de Clubul de la Roma – un think tank format din industriași, oameni de știință și înalți oficiali ai lumii – prezicea că societatea industrializată se va prăbuși la sfârșitul secolului XXI. Cauze: poluarea, lipsa resurselor și suprapopularea. Era pentru prima oară când elita capitalismului formula, la cele mai înalte niveluri, amenințarea care se abătea asupra existenței umane, după două secole de exploatare nebunească a planetei.

Astăzi nu pare să fim prea departe de acest scenariu, amintit în Humans – Destroyers of Earth, un documentar din 2019 al postului de televiziune european ARTE, pe care îl puteți urmări aici. În prezent, circa 1400 de miliarde de tone de dioxid de carbon sunt captive în atmosferă, iar cel mai recent raport ONU privind schimbările climatice avertizează că ritmul actual de distrugere a naturii este de zeci sau chiar sute de ori mai mare decât media ultimelor 10 milioane de ani. Documentarul de mai sus ilustrează principalele decizii, invenții și acțiuni prin care omul a ajuns să modifice iremediabil, într-un mod negativ, viața planetei.

Văzută din perspectiva realizatorilor, toată istoria omenirii de la Revoluția Industrială încoace – reunită sub denumirea de „Antropocen” sau „epoca omului” – se rezumă la efortul continuu al elitelor economice și politice și al geniilor științei vestice de a aduna cât mai multă putere și cât mai mult capital de partea celor privilegiați, vrăjind masele cu o îmbunătățire continuă a standardului de viață și găsind în consumerism „un antidot la protestele sociale”. Un narator francez blindat cu date și statistici prezintă etapele unei exploatări iresponsabile.

Exploatrea industrială a cărbunelui, începută în secolul XIX, care a marcat apariția combustibililor fosili producători de CO2. Exploatarea petrolului, care a dat startul producției industriale în masă. Răspândirea automobilelor, care le-au furat oamenilor străzile și aerul sănătos. Cele două războaie mondiale – tragice pentru om, dar profitabile pentru industrie, când dezvoltarea economică a ajuns la paroxism. Puterea atomică – „un simbol perfect al excesului uman”, care a extins suprafața de exploatare a naturii, ciopârțind-o. „Levittown” – simbolul producției în masă a locuințelor accesibile, din materiale prefabricate, unde s-a alimentat setea de consum a clasei de mijloc. Agricultura intensivă, mecanizată, care în loc să-i hrănească pe cei mulți, a umplut buzunarele celor puțini și pământurile cu pesticide.

sursa imaginii: arte.tv

Antropocenul a devenit, într-o perioadă scurtă, epoca petrolului ieftin și a energiei nucleare, a râurilor de plastic și de beton, a sutelor de mii de molecule chimice și a radioactivității, a consumului cu efect sedativ. Semnale de alarmă privind efectele acestui haos ecologic au fost trase încă din anii ’50, când naturaliștii americani William Vogt și Fairfield Osborn avertizau că supra-exploatarea naturii depășise limitele sustenabilității în lumea vestică. Răspunsul elitelor occidentale a fost să extindă exploatarea în țările sărace din Asia, America, Africa și Orientul Mijlociu, pe care le-au secat de resurse. Iar după raportul cercetătorilor de la MIT din anii ’70 și discursul lui Jimmy Carter, președintele SUA de la acea vreme, împotriva consumerismului, perioada de deșteptare ecologică ce a urmat a fost deturnată de duo-ul Ronald Reagan – Margaret Thathcher, care au dat startul unei noi accelerări economice.  

sursa imaginii: Ray Troll’s Ages of Rock

Dacă documentarul ARTE vă va face să vă blestemați existența pe Terra, vă puteți ventila cu cartea lui Alan Weisman, Lumea fără noi, disponibilă în colecția Sapiens. Și asta pentru că jurnalistul american își imaginează ce s-ar întâmpla dacă omenirea ar fi rasă complet de pe fața Terrei. Previziunile sale sunt bazate pe cercetări realizate în diferite colțuri ale lumii, pe interviuri cu oameni de știință și pe repere din istorie.

„Cum ar reacționa natura dacă ar fi scutită subit de presiunile neîntrerupte pe care le exercităm asupra ei şi asupra viețuitoarelor care trăiesc alături de noi? Cât de curând ar reveni – sau ar putea să revină – clima la ceea ce era înainte ca noi să apăsăm accelerația?” Răspunsul la astfel de întrebări vă vor face să vă simțiți mai bine vizavi de dispariția oamenilor de pe Pământ, pe măsură ce vă dați seama cât de mult rău îi facem și cât de insignifianți suntem ca specie pe această planetă, deși ne credem stăpâni peste ea:

Microbilor nu prea le pasă de noi sau de alte specii. Pentru ei nu suntem decât o nişă, nu prea interesantă. De fapt, a trecut puțin timp de când pe planetă se găseşte şi altceva în afară de microbi. Timp de miliarde de ani, n-au existat decât ei. Iar când Soarele va începe să se dilate, noi vom dispărea şi vor rămâne doar microbii, timp de alte milioane sau miliarde de ani.

– Microbiologul Forest Rohwer, în Lumea fără noi.

Articol de Dacian Negrea