Interviu cu Alina Simindrescu și Octav Ungureanu despre volumul de comics „Auzite în autobuz”

De mai bine de zece ani, proiectul „Auzite în STB” (care inițial s-a numit „Auzite în RATB”) amuză și descrețește frunțile cititorilor din on-line cu replici și momente cât se poate de reale surprinse în mijloacele de transport în comun din București. Călătorii trimit ce-au auzit pe paginile de Facebook și Instagram create de Alina Simindrescu, iar Octav Ungureanu realizează săptămânal o ilustrație cu cea mai mișto „auzită”. Astfel s-au strâns peste 300 de episoade, din care puteți degusta o selecție de 138 în volumul Auzite în autobuz, publicat de Editura Grafic în colecția Grafic Fun. Le-am pus câteva întrebări Alinei Simindrescu și lui Octav Ungureanu pentru a afla mai multe detalii din culisele proiectului, înainte de lansarea de la Târgul de carte Gaudeamus. Desigur, umorul și poveștile inedite nu puteau să lipsească din acest interviu. :)
 

1. Alina Simindrescu, Octav Ungureanu, pentru cititorii Grafic care încă nu vă cunosc, ne puteți spune câteva lucruri despre voi? Cine sunteți, ce vă bucură, ce vă inspiră, ce vă enervează…

Alina: Salut, Alina aici, controlor STB. Am glumit! 😊 Sunt copywriter si om de marketing de meserie. Am absolvit Facultatea de Marketing și ulterior, Școala ADC*RO, iar de acolo am intrat în publicitate. Îmi place să merg la teatru, să călătoresc (nu doar cu STB-ul 😊), am fobie de pisici (!!) și mă inspiră o carte bună și mersul prin natură. 

Octav: Sunt ilustrator freelancer de vreo zece ani, autor de comics, webcomics și benzi desenate încă de pe vremea blogurilor, când m-am lansat cu numele de scenă SmokingCoolCat (trebuia să pun un nume blogului, nu?), editez RevistaCOMICS.ro care a publicat până acum peste o sută de autori români și alți două sute de copii care fac benzi desenate, organizez București ComcisFest și Kids ComicsFest, merg prin școli să fac #oradebenzidesenate și în timpul liber îmi place să desenez oamenii de pe stradă. Sunt dependent de cafea și încă mă mai uit la desene animate clasice, motiv pentru care am făcut și un copil (ca să nu pară ciudat că la 40 de ani încă mă uit la Bugs Bunny și Dexter's Laboratory).

2. Înainte de volumul publicat la Grafic au fost o idee și o pagină de Facebook. Ne puteți povesti cum a apărut proiectul Auzite în RATB, care a devenit ulterior Auzite în STB? 

Alina: Da, la început a fost o simplă idee, cam prin 2015, când mergeam destul de des cu mijloacele de transport în comun spre și dinspre muncă. Când ajungeam acasă, îi povesteam colegei de apartament ce am mai auzit prin RATB, la vremea aceea, și râdeam împreună. Am căutat, poate există o pagină unde să trimit toate întâmplările astea, că prea păreau desprinse din fime, și nu am găsit. Am luat inițiativa de a crea eu pagina, prietena mea pricepută într-ale design-ului mi-a făcut un logo si am început să postez propriile “auzite”, așa cum le numim noi. Pagina creștea extrem de rapid de la o zi la alta, oamenii începeau să rezoneze și să-mi trimită ce aud și ei, iar mai apoi l-am cooptat în echipă și pe Octav, care acum deja face parte din board-ul de management (ce limbaj corporatist). Am știut că e omul potrivit să ilustreze personajele și tot ce ține de această lume din mijloacele de transport în comun, și nu m-am înșelat. 
 

Octav: Planul era să ilustrez doar 5 "auzite", dar ne-a plăcut foarte mult ce a ieșit, iar feedback-ul oamenilor ne-a încurajat să continuăm și uite-așa au trecut aproape șapte ani și peste 300 de episoade! Am avut de-a lungul timpului și câteva campanii cu branduri, dar în rest e un proiect făcut din plăcere și "for fun". Și mai e o chestie: eu m-am format ca autor de weekly comics strips – am început publicând timp de doi ani în fiecare vineri într-un ziar din București (Iepurașul Urban din ziarul Compact), apoi tot săptămânal timp de patru ani în revista Șapte Seri (Zobb, un extraterestru în București) și acum în fiecare marți webcomicul "Auzite în STB" – toate trei serialele având ca temă viața cotidiană din București, poate de-aia mi s-a și potrivit atât de bine "Auzite în STB".

3. Am apucat să vorbesc puțin cu Octav despre felul cum a fost influențat proiectul de pandemie. Puteți relua aici povestea pentru cititorii Grafic? Și cum vă explicați diferența dintre înainte și după?

Alina: Pandemia ne-a prins în mijlocul unor proiecte destul de interesante cu diverse branduri, pe care le desfășuram la momentul acela. Am colaborat cu branduri precum KFC, RedBull, 7UP și eram pe o pantă ascendentă, dar Covid-ul ne-a cam obligat să ne retragem în Berceni. 😊 În carantină, oamenii nu prea mai circulau cu mijloacele de transport în comun, am simțit că proiectul stă pe loc ca un 182 blocat în trafic, dar nu am simțit niciodată că va fi sfârșitul. Pur și simplu, a fost o etapă din viața lui, iar acum suntem iar pe acea pantă ascendentă, care ne place. 😊
 

Octav: Înainte de pandemie primeam și câteva "auzite" pe zi, apoi pauză totală, iar după pandemie s-ar zice că oamenii nu mai sunt la fel de prezenți. A crescut semnificativ procentul celor care stau numai cu ochii în telefon și căștile în urechi, mai ales printre tineri, și chiar dacă se întâmplă ceva amuzant, ei nu mai aud... Ne-au cam dispărut "spionii" care ne trimiteau "auzite", că doar n-or să ne scrie pe Facebook sau Instagram chiar doamnele în vârstă care se ceartă pe locul preferat din 300.

4. Este foarte haioasă ilustrația cu „Ziua 8 de carantină”. Cum ați menținut pagina activă în lockdown și care au fost reacțiile celor care vă urmăreau în acea perioadă? 

Alina: Avem norocul să avem o comunitate super cool, care înțelege subtilitatea sau o glumă plasată discret. Content-ul din timpul pandemiei a fost foarte apreciat, prin simplul fapt că noi pur și simplu prezentam noua realitate în care trăiam. De fapt, aproape tot ce postăm și ilustrăm e bazat pe fapte reale, sunt momente prin care trece majoritatea, iar asta prinde destul de bine la public. 

Octav: Continuarea activității paginii a contribuit la păstrarea sănătății mintale a cititorilor, dar și a noastră! :))

5. Am găsit atât de multe replici savuroase în carte, încât mi-e greu să-mi aleg favoritele. (Una dintre ele, în mod clar, este „Tataeee!! Ți-ai luat loc de veci aici în ușă?”) Voi aveți replici preferate? 

Alina: Eu am două mari favorite. 

• Cea cu colindătorul în autobuz care cântă „Deschide, ușaaaaa, creștineeee”, iar un călător îi răspunde că „Nu are voie între stații.”

• Cea cu discuția dintre un el și o ea, în care ea întreabă dacă „Autobuzul ăsta ajunge în Berceni?”, el întreabă la rândul lui „Unde vreți să ajungeți, mai exact?”, iar ea răspunde „La sor-mea.”.

Mă umflă râsul de fiecare dată când le revăd. Pe ultima am primit-o pe la început, de la o fostă colegă de muncă, care mi-a zis într-o dimineață: Stai să vezi ce am auzit azi în RATB în drum spre muncă, să pui pe pagină. Octav le-a ilustrat implecabil pe ambele, are acest talent de a suprinde fix detaliile potrivite care, de multe ori, exprimă realitatea. 

Octav: Foarte greu de ales un episod anume, mai ales că eu unul am episoade preferate și în funcție de cum mi-au ieșit personajele. Probabil printre preferatele mele e episodul 243, pe care l-am transformat și în sticker, în care un bătrânel cu o sacoșă pe care apar secera și ciocanul se dezechilibrează și se sprijină ca într-un airbag pe posteriorul unei doamne supraponderale, care fără să se întoarcă să vadă cine e "făptașul", îl face "rasist" în gura mare.

6. S-a schimbat de-a lungul timpului atmosfera în mijloacele de transport în comun? Ați sesizat vreo diferență față de anii de început ai proiectului?  

Alina: Există o schimbare, dar doar de suprafață. La o analiză mai amănunțită, sunt aceleași butoane care se apasă (și nu mă refer la alea de la autobuz), se iscă aceleași discuții între oamenii în vârstă și tineri, vara e mereu cald și e imposibil să nu auzim ceva legat de asta. Dacă te uiți din exterior, vezi doar niște oameni care folosesc mijlocul de transport în comun să ajungă acolo unde au treabă. Dar din interior, e ceva mult mai profund de-atât. Sunt frustrări care sunt verbalizate, gesturi care ațâță, situații care amuză. Și noi doar le suprindem. 

Octav: Ce s-a schimbat e social media, adică platformele pe care "stau" călătorii. Înainte, elevii și studenții erau pe Facebook și ne puteau trimite foarte ușor întâmplările la care erau martori. Acum sunt mai mult pe Tiktok, unde e un altfel de conținut și "Auzite în STB" nu se potrivește... Oamenii și certurile din autobuze au rămas aceiași și mereu vor fi amuzante răspunsurile neașteptate pe care unii le dau la întrebarea "Coborâți la prima?".

7. Vasile de la Utopia Balcanica dezvăluie pe coperta 4 că „tramvaiul 40 are o bară secretă de care poți să te sprijini cu omoplații pentru cel mai vârtos masaj aproape gratis din lume.” Cu prima ocazie, o să mă urc într-un 40 și-o să caut bara. Ce alte curiozități ale transportului în comun ați descoperit de când lucrați la acest proiect?

Alina: Mulțumesc, Vasile, pentru pont, chiar am o contractură care nu-mi dă pace. Noi primim nu neapărat ponturi, cât mustrări de la călători, pentru că ne confundă destul de des cu pagina oficială a STB-ului. Ne ceartă că nu vin autobuzele la timp, ne spun că au uitat un portofel în tramvai și dacă îi putem ajuta. Ni se pare amuzant, că mereu le repetăm că suntem doar o pagină de entertainment și că nu avem legătură cu instituția în sine, dar nu trece mult și mai primim un mesaj în care ne spun să facem, dom’le ceva, că nu i-a venit omului autobuzul la timp și a întârziat la muncă. 😊

Octav: Am descoperit că o călătorie cu RATB-ul e ca un microcosmos, o oglindă la scară mai mică a vieții în România – mai ales când într-o zi toridă de vară un călător se plânge șoferului că nu merge aerul condiționat, și acesta îi răspunde "E pornit, dar nu funcționează".
 

8. Ați aflat de la alții sau ați auzit chiar voi replici în mijloacele de transport în comun din alte țări? Mă întreb dacă românii se remarcă printr-un simț al umorului mai aparte sau prin teme specifice (statul în ușă, coborâtul între stații, tinerii care stau pe scaun și sunt apostrofați etc.) sau nu se deosebesc prin nimic de alte popoare balcanice, de pildă…. 

Alina: Pe scurt, nu. Am avut ocazia să locuiesc și să folosesc mijloacele de transport în comun și în alte țări și mi-am zis clar că proiectul nostru nu ar fi avut succes în altă parte. Oamenii pur și simplu nu vorbesc între ei, iar dacă vorbesc, cum sunt, de exemplu, spaniolii, nu scoți nimic demn de "Auzite în STB". Doar lucruri cotidiene, de unde au cumpărat acel mango care arată atât de bine, despre vreme, și cam atât. Am stat cu urechea ciulită de fiecare dată și mă rugam să-mi dea niște material, dar nu am reușit să scot nimic. 

Octav: Cred că românii au un simț al umorului mai aparte și în același timp sunt mai iuți la mânie (ca să nu spun "necivilizați"), și când combini astea două pot ieși niște situații absolut savuroase, cum ar fi bătrânelul care întreabă politicos o adolescentă: "Domnișoară, fiți amabilă, vreți să vă dați jos copita de pe scaun?".

9. Cum vă imaginați că ar arăta o călătorie din viitor cu mijloacele de transport în comun? O să fie mai civilizat, mai pașnic, mai tăcut în STB-ul viitorului? O să dispară încet-încet toate replicile astea? 

Alina: Sperăm că nu vor dispărea. 😊 Așa cum spuneam mai sus, totul pare civilizat și pașnic, dar dacă ai răbdare, apare acel factor declanșator (e.g o frână bruscă, un aer condiționat defect în mijlocul verii, o muscă fără bilet) și BAM! Și asta cred că nu va dispărea prea ușor și prea curând. Simt că mai avem multe povești de auzit și de ilustrat. 

Octav: La cât de deconectați între noi și de la realitate devenim, interacțiunea dintre oameni va fi din ce în ce mai puțină și mai superficială, dar "Auzite în STB" va rămâne pentru totdeauna pe serverul unui AI care se va amuza teribil când va deveni conștient.

10. Ce le transmiteți cititorilor voștri, din online și pe hârtie?

Alina: Eu vreau doar să le mulțumesc că sunt aici, că sunt pe fază și se gândesc la noi când aud ceva în călătoriile lor și mă bucur că am putut să strângem o comunitate așa smart care nu a coborât la prima și merge cu noi în această călătorie de ceva timp.

Octav: Nu vă amuzați doar voi când auziți sau vedeți ceva funny în 223, trimiteți-ne și nouă pe Facebook sau Instagram, ca să ilustrăm și să se amuze mai multă lume! Mulțumim că ne urmăriți și sperăm să vă placă albumul!