Hans Fallada, o viață de roman

S-ar putea scrie un roman consistent despre viața dramatică și plină de evenimente pe care a trăit-o Hans Fallada, născut pe 21 iulie 1893 la Greifswald și decedat pe 5 februarie 1947 la Berlin. Autorul german s-a bucurat de o mare popularitate în anii 1930, când romanul Și acum ce facem, micuțule? devenise bestseller internațional și fusese ecranizat la Hollywood, pentru a cădea apoi în obscuritate timp de câteva decenii în afara Germaniei, până când Melville House i-a tradus în engleză patru dintre cărțile sale, în anii 2009-2010. S-ar părea că Hans Fallada este unul dintre marii autori uitați și redescoperiți, ale cărui romane,  inspirate de propria experiență de viață și scrise în mare parte în instituții de psihiatrie, vorbesc despre viața unor oameni simpli și inadaptați. Cărțile sale aparțin stilului realist cunoscut ca Noua Obiectivitate, cu detalii precise și o prezentare jurnalistică a faptelor.

Un pseudonim inspirat de Frații Grimm

Numele real al autorului este Rudolf Wilhelm Friedrich Ditzen, iar pseudonimul Hans Fallada i-a fost inspirat de două personaje care apar în basmele Fraților Grimm: protagonistul din Hans cel norocos (flăcăul naiv care, în drum spre casa părintească, își dă bulgărele de aur la schimb pe un cal și în cele din urmă ajunge acasă cu mâna goală) și calul Fallada din Păzitoarea de gâște (un cal fermecat al cărui cap continuă să vorbească după ce a fost tăiat la porunca servitoarei malefice, care i-a luat locul prințesei pe care o însoțea). Aparent, unul din motivele pentru care autorul și-a publicat cărțile sub pseudonim a fost acela că nu voia să-l pună într-o situație jenantă pe tatăl său, care era judecător la Curtea Supremă. De altfel, Fallada a scris literatură pentru copii în timpul regimului nazist, când a fost declarat un autor indezirabil și lucrările sale aveau interdicție de traducere în afara granițelor Germaniei.

Tentative de suicid, ospicii, morfină și alcool

Hans Fallada a fost închis în repetate rânduri în instituții de psihiatrie, fiind diagnosticat încă din adolescență cu probleme de sănătate mintală. Totul a început în 1911, când Fallada, pe atunci în vârstă de 18 ani, a făcut un pact sinucigaș cu un prieten apropiat, Hanns Dietrich von Necker. Sau poate că a început mai devreme, în 1909, când Fallada a fost grav lovit de un cal (după ce a fost călcat de căruță) și, un an mai târziu, s-a îmbolnăvit de tifos. În orice caz, Dietrich și Fallada au hotărât să-și însceneze moartea sub aparența unui duel, pentru a salva onoarea familiilor. Dietrich nu l-a nimerit pe Fallada, în schimb acesta și-a ucis prietenul, după care, tulburat, i-a luat arma și s-a împușcat în piept. A supraviețuit în mod miraculos și a fost declarat nevinovat pe motive de nebunie, fiind trimis la un azil. În biografia scrisă de Jenny Williams, More Lives Than One, se spune că prima reacție a mamei lui când a auzit de tragicul incident a fost următoarea: „Slavă Domnului, măcar n-a fost nimic sexual.”

Fallada nu a mai terminat liceul, în schimb, în acei primi ani petrecuți la ospiciu a început pasiunea lui de o viață pentru grădinărit și munca la fermă. La fel de durabilă, din nefericire, a fost și dependența de morfină, cauzată de calmantele prescrise pentru diversele sale probleme de sănătate. Devenit un paria pentru societate în urma uciderii lui Dietrich, tânărul s-a izolat tot mai mult și s-a refugiat în droguri și alcool, fiind urmărit permanent de episoade depresive. A stat nu doar în ospicii, ci și în închisoare, după ce a recurs la furturi și delapidări pentru a-și susține dependența de droguri – cea care i-a și provocat moartea prematură, la 53 din ani, înainte de a-și vedea publicat ultimul roman, Fiecare moare singur, pe care l-a scris între septembrie și noiembrie 1946, într-o instituție de boli nervoase.

Hăituit de regimul nazist

În condițiile în care numeroși autori germani părăseau țara în anii 1930, odată cu ascensiunea la putere a lui Hitler, Hans Fallada s-a hotărât să nu emigreze, cu toate că viitorul lui ca scriitor în Germania nazistă se prefigura unul sumbru. Însă Fallada, un naționalist care-și iubea patria, avea convingerea că nu ar putea să scrie vreodată într-o altă limbă și să trăiască într-o altă țară. Editorul său britanic, George Putnam, i-a trimis în 1938 o ambarcațiune privată, pentru a-l scoate din Germania împreună cu familia. Soții Ditzen și-au făcut bagajele și au urcat copiii în mașină, după care Fallada s-a dus la o ultimă plimbare pe proprietatea lor, pe care se temea că n-o va mai vedea niciodată. La întoarcere, i-a spus soției să scoată copiii din mașină și să despacheteze, pentru că nu vor mai pleca nicăieri.

Faptul că a rămas în țară i-a atras critici lui Hans Fallada, acuzat după război că ar fi fost un oportunist. Scriitorii care fugiseră din Germania între 1933 și 1945, exponenți ai Exilliteratur (literatura scrisă în exil), considerau că cei care au rămas, asemenea lui Fallada, și-au compromis opera sub regimul nazist. Thomas Mann, care părăsise țara în 1933 și trăise în Elveția și SUA, îi condamna aspru pe acești scriitori: „Ar putea fi o credință superstițioasă, dar, în ochii mei, orice carte care a fost tipărită în Germania între 1933 și 1945 valorează mai puțin decât nimic și e un obiect pe care nimeni n-ar vrea să îl atingă. O duhoare de sânge și rușine însoțește aceste cărți. Ar trebui să fie toate distruse.”

Hans Fallada refuzase să se înscrie în Partidul Nazist și fusese permanent sub observația Gestapoului, iar singurele concesii pe care le făcuse regimului, cedând în cele din urmă presiunii politice și amenințărilor, a fost includerea câtorva pasaje în romanul Der eiserne Gustav (Iron Gustav), la cererea lui Goebbels. În 1946, Fallada a recunoscut într-o scrisoare că schimbările au fost făcute din frică și că vina de a fi scris acele rânduri îl urmărește în continuare, deși făcuse minimum pentru a-l satisface pe Goebbels. De altfel, cartea a fost scoasă din librării la scurtă vreme de la publicare, fiind considerată insuficient de pro-nazistă.

Un roman pentru Goebbels

Atenția nedorită din partea lui Joseph Goebbels se datora romanului Wolf unter Wölfen (Wolf Among Wolves), publicat în 1937, pe care Goebbels l-a apreciat foarte mult, interpretându-l ca o critică la adresa Republicii de la Weimar. Din acel moment, a urmărit cariera literară a lui Hans Fallada, presându-l să scrie un roman antisemit. Subiectul cărții urma să fie un celebru caz de fraudă din 1920, în care fuseseră implicați doi bancheri evrei. Însă Fallada tergiversa proiectul, scriind și rescriind cartea cerută. Închis într-o instituție psihiatrică în 1944, după ce încercase s-o împuște pe fosta soție, Fallada a folosit însărcinarea lui Goebbels ca pretext pentru a obține hârtie și instrumente de scris. În locul romanului antisemit, Fallada a conceput, cu o caligrafie densă și suprapusă care servea la codificarea textului, romanul autobiografic Der Trinker (The Drinker), precum și un scurt jurnal, In meinem fremden Land (A Stranger in My Own Country). Dacă ar fi fost prins, Fallada risca să fie condamnat la moarte, dar l-a salvat faptul că, în 1944, începuse dezintegrarea regimului nazist. Der Trinker a fost decodat și publicat abia după moartea sa, în 1950.

Zilele Fallada la muzeul din Carwitz

Fosta reședință din Carwitz, unde Hans Fallada a locuit și a lucrat între 1933 și 1944 (cea pe care nu s-a îndurat s-o părăsească în 1938), găzduiește astăzi un muzeu dedicat autorului. Proprietatea și-a redobândit înfățișarea de odinioară cu ajutorul unui grant oferit de stat, proiect care a inclus restaurarea stupinei construite de Fallada și a clădirii de pe lac unde ținea bărcile. Poate fi vizitată atât casa cu biroul autorului, care adăpostește mobilierul original, cât și proprietatea de 15.000 de metri pătrați aflată pe malul lacului Carwitz, cu răsadurile triunghiulare amenajate ca în timpul vieții autorului și zona de relaxare de pe mal, unde Fallada lua adeseori masa împreună cu familia. Anual, în jurul datei de 21 iulie (ziua de naștere a scriitorului), la muzeul din Carwitz se organizează Zilele Hans Fallada.

Un text de Ema Cojocaru

Fiecare moare singur, Hans Fallada

Traducere din limba germană de Gabriela Eftimie

Colecția Cărți cult, Editura ART, 2018