Detectivii adâncurilor

Dacă v-au plăcut Furtuna perfectă şi Lumea tăcerii, atunci trebuie să adăugaţi la colecţie şi Vânătorii de umbre, proaspăt apărut în colecţia Sapiens. Scris de jurnalistul american Robert Kurson, acest volum de nonficţiune, baricadat cu sute de ore de interviuri, redă în peste 400 de pagini obsesia pentru adâncuri şi pentru descifrarea unui mister istoric a doi scufundători.

Odiseea începe când căpitanul Bill Nagle, o legendă a scufundatului la epave, primeşte un pont despre o epavă „virgină”. Alături de John Chatterton, un alt mare scufundător, recrutează o echipă de scafandari ca să inspecteze locul indicat. În Oceanul Atlantic, la circa 100 de kilometri de New Jersey şi la 70 de metri sub apă, descoperă, în 1991, rămăşiţele unui submarin militar german din cel de-al Doilea Război Mondial. Un U-boot, mai exact, o comoară a expediţiilor subacvatice, despre identitate căruia nu ştiau nimic nici nemţii, nici americanii.

După moartea unui membru al echipajului într-o misiune de inspectare a epavei, în echipa lui Nagle intră Richie Kohler, un alt scufundător cu ştaif, care nu se suportă cu Chatterton. Până la urmă, pe cei doi ajunge să-i unească o prietenie specială şi o muncă asiduă de identificare a U-boot-ului. Aceasta le consumă şapte ani din viaţă, sub cârma unui căpitan care se scufundă în alcool.

Curios de povestea lor, Robert Kurson îi cunoaşte la mai bine de 10 ani de la descoperirea submarinului. Erau încă prieteni apropiaţi şi se scufundau împreună la epave în weekenduri. Chatterton era scafandru comercial, iar Kohler avea un business de reparații pentru ferestre și uși de sticlă. Niște tipi foarte obișnuiți care i-au spus lui Kurson nişte lucruri uluitoare.

Jurnalistul le-a pus cap la cap într-un roman non-fiction cu tuşe detectiviste, căptuşit cu tone de detalii documentare despre lumea scufundării la epave. Despre ştiinţa şi pericolele din spatele ei, despre rivalităţi şi antipatii, despre intrigi şi drame. Echipajul condus de Bill Nagle simte mereu în ceafă răsuflarea competiţiei. Mai ales pe cea a lui Steve Bielenda, supranumit „Regele adâncurilor”, un scufundător avid după bani, care vânează prada preţioasă de pe epave.

După ce echipa anunţă public descoperirea – ca să nu şi-o asume altcineva şi ca să găsească ajutor în identificarea submarinului – presa începe să bubuie. Apare şi o ştire amuzantă într-un tabloid care spune că nu fusese descoperit doar submarinul din New Jersey, „ci și un al doilea, care călătorise din Germania, printr-o distorsiune spațiu-timp, și ieșise la suprafață în 1991. Cei din echipaj, încă tineri, credeau în continuare că Hitler era la conducerea Germaniei.”

Chatterton şi Kohler primesc o grămadă de scrisori de la persoane care pretind că ştiu identitatea submarinului şi telefoane de la văduve care spun că foştii lor soţi erau cei care îl scufundaseră, dar nu le fuseseră recunoscute meritele. Dau însă şi peste oameni care-i ajută să descâlcească puzzle-ul. Începe o adevărată odisee intelectuală, pe parcursul căreia cei doi scafandri se transformă în cercetători, studiază documente, învaţă frânturi de germană, urmăresc firul enigmei dincolo de graniţele ţării şi propun teorii originale despre soarta U-boot-ului.

Obsesia lor comună capătă un sens mai larg decât simpla descoperire a indentităţii submarinului, pe care cititorii sunt invitaţi să-l desluşească. În timpul acestei epopee, cei doi îşi pierd trei camarazi şi pe mentorul lor Bill Nagle, Chatterton îşi pierde căsnicia şi amândoi brevetează tehnici şi echipamente noi de scufundare. La final, reuşesc să umple un gol din istoria celui de-al Doilea Război Mondial: soarta submarinului U-869, scufundat cu 59 de oameni la bord, dintre care a scăpat doar unul. Reuşita îi satisface pe ei şi pe o mână de supravieţuitori de U-boot-uri.

Articol de Dacian Negrea

Sursa imaginilor: johnchatterton.com

Vânătorii de umbre, Robert Kurson

Traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei

Sapiens, 2019