Cartea. Ghid de utilizare | Florin Bican și Alexandru Ciubotariu - Ciubi

Doisprezece scriitori și ilustratori publicați de Grupul Editorial Art au răspuns provocării de a imagina un ghid de folosire a cărții. În cazul în care am uitat funcția ei originară și acum o folosim să strivim insecte sau, cine știe, pe post de carburant sau portal. 

Autorii au venit cu variante și sugestii surprinzătoare de utilizare a cărții. Citește mai jos povestea lui Florin Bican și vezi cum și-a imaginat graficianul Alexandru Ciubotariu zis Ciubi situația. 

Florin Bican: Cărți pentru liniștea noastră

Presupunând că într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat oamenii nu vor mai ști să citească, necum să utilizeze o carte conform scopului pentru care a fost creată, aș propune o formulă de lectură mai digerabilă. 

Ideea pe care se bazează formula este împrumutată din cartea lui Jonathan Swift „Călătoriile lui Gulliver”. Pornind de la Swift, propun rescrierea tuturor cărților de până acum (și scrierea lor de acum înainte) pe hârtie comestibilă, sau direct pe foi de napolitană, cu tinctură cefalică. Există și posibilitatea de a livra cărțile sub formă de supă instant (supă-alfabet, desigur) sau în formă lichidă, ca suspensie, contribuind astfel la o asimilare mult mai rapidă – și mai facilă – a datelor îmbuteliate la sursă. Procesul de lectură ar putea fi facilitat mai departe, dacă s-ar găsi o modalitate de a sintetiza cartea într-un supozitor.

În oricare dintre aceste combinații, intrând în contact cu tractul digestiv al necititorului, materialul livresc se va descompune treptat, eliberând informația pe care o stochează. Aceasta va fi preluată de terminațiile nervoase aferente și dirijată spre creier, unde va fi decodată și reasamblată, urmând să fie dirijată, la momentul oportun (și doar atunci!), spre zonele din corp unde este necesară. Pe această cale va fi eliminată din limbă și incantația-reproș cu care sunt admonestați de obicei necititorii: „Io, când eram ca voi, mâncam cartea!”

Pentru ca necititorul să știe ce să facă cu cartea astfel restructurată, va avea nevoie de instrucțiuni prezentate într-o formă alternativă accesibilă, căci scrisul este exclus. În acest sens, ar trebui elaborate din timp serii de desene sugestive, asemenea celor care deja există pe pachețelele de tăiței ramen, un produs la fel de exotic pentru unii dintre noi cum vor fi cărțile în viitor.

Dacă acest proiect nu vi se pare realizabil, vă invit să-l citiți (cât mai puteți citi!) pe Swift, cel puțin episodul cu Academia din Lagado, unde apare ideea de mai sus. Zău, știe Swift ce știe – tot acolo vorbește și despre the Engine, o mașinărie care anticipează cu neliniștitoare precizie computerul din zilele noastre… De aici până la cartea care se administrează pe cale bucală (sau anală) nu mai e decât un pas.

Florin Bican (29 martie, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi străine, Secția engleză-rusă, a Universității București. A fost, pe rând, profesor de limba rusă, traducător din limba engleză, secretar pentru probleme de presă și relații internaționale al USR, asistent la Catedra de engleză a Universității București, iar în 1995 s-a stabilit în Germania, unde a predat limba engleză până în 2005. Revine în țară în 2006 în calitate de Coordonator al programului Institutului Cultural Român pentru pregătirea tinerilor traducători străini în vederea traducerii scriitorilor români.

Desfășoară o intensă activitate de traducător, tălmăcind în românește, printre altele, Lewis Carroll (The Hunting of The Snark) şi T.S. Eliot (Old Possum’s Book of Practical Cats). De asemenea, a tradus în limba engleză poezie, proză și eseuri semnate de importanți scriitori români, atât clasici, cât și contemporani, inclusiv Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, în vederea publicării în străinătate.

În 2013 a publicat Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc, carte câștigătoare a primei ediții a concursului Trofeul Arthur, iar în 2014, Și v-am spus povestea așa, unde sunt „aduse la zi“ basmele românești printr-o rescriere originală și amuzantă.

În 2017, Editura Arthur inaugurează Seria de autor Florin Bican, odată cu publicarea romanului Tropice tâmpe. Cea mai nouă năzdrăvănie în versuri a autorului este Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul.

Alexandru Ciubotariu - Ciubi (n. 1979) a terminat Facultatea de Artă „George Enescu“ din Iași, secția Grafică. Trăiește și lucrează în București. Este cunoscut pentru creația de bandă desenată, dar și pentru proiectul Muzeul Benzii Desenate. Creația de street-art l-a făcut cunoscut ca Pisica Pătrată. Albumul Pisica pătrată este primul album de street-art din România (Editura Vellant, 2010).

A publicat în peste 60 de publicații din România, Belgia, Slovenia, Polonia, Croația, Cehia, Franța, Grecia, Serbia și ilustrații pentru mai multe cărți și albume de benzi desenate, iar albumul personal “Povestea despre eu” a fost tradus în și a apărut în Ungaria, Germania și Finlanda.

A obținut mai multe premii naționale, majoritatea pentru ilustrație și bandă desenată.

Descoperă în articolele de mai jos și alte sugestii surprinzătoare de utilizare a cărților:

Felii de carte. O poveste de Raluca Poenaru cu ilustrații de Mircea Pop. Pe blogul Editurii Vlad și Cartea cu Genius.

Ce este cartea? O poveste de Simona Sava însoțită de ilustrația Ancăi Smărăndache. Pe blogul Editurii Arthur.

Sala de așteptare. O poveste de Alis Popa cu un desen de Anca Smărăndache. Pe blogul Editurii Arthur.

Cartea. Ghid de utilizare. Un text de Lavinia Braniște însoțit de ilustrațiile lui Alexandru Măceșanu. Pe blogul Editurii Youngart.

Viitorul cărților necitite sau Fiecare cu Tsundokul lui. O poveste de Laura Grünberg cu o ilustrație de Dan Ungureanu. Pe blogul Editurii ART.

Aceasta este cartea. Un text de Alex Moldovan. Pe blogul Editurii ART.

Descarcă AICI ghidul integral.