Calvino, atent și delicat ca un iubit italian

Nu sunt o mare cititoare de proză scurtă. Recunosc! Îmi place să mă atașez de personaje, să le urmăresc evoluția, și apoi să am suficient timp să îmi iau la revedere de la ele. Și, cumva, într-o povestire nu am răgazul să fac toate astea. Însă vă recomand acum „Iubiri dificile”, volumul de proze scurte semnat de Italo Calvino. De ce? Aflați în cele de mai jos.

În primul rând Calvino s-a dovedit delicat cu cititorii mai puțin avizați, ca mine, și ne-a spus încă din titlu la ce să ne așteptăm: totul este despre iubire, prezentă ca un fir roșu de-a lungul paginilor. Este un volum perfect, uniform, neted, rotund. În el sunt strânse, precum spițele unei roți, povestiri despre iubiri închipuite, iubiri sperate, imaginate, așteptate, negate sau trăite fără să îți dai seama.

Un tânăr consumă o idilă pe parcursul unei călătorii cu trenul, totul format doar din micro-gesturi, reașezări ale geografiei corporale, presupuneri și mici teritorii câștigate („Aventura unui soldat”). O înotătoare foarte chic își pierde costumul de baie în mare și este salvată de rușinea de a se arăta goală chiar în ultimul moment, dar apoi realizează intimitatea pe care a împărtășit-o cu salvatorul ei („Aventura unei înotătoare”). Federico V. trebuie să călătorească mereu pe timp de noapte spre iubita lui, iar această călătorie este ca un maraton: fiecare detaliu este pregătit și anticipat, timpul este economisit la maxim, totul în virtutea unei relații care devine reală doar în vizitele de week-end („Aventura unui călător”). Iubirea ia forma obsesiei atunci când Antonino Paraggi descoperă fotografia; cel mai mare vis? Să își fotografieze iubita într-o ipostază care să o arate ca atunci când este singură, în lipsa lui („Aventura unui fotograf”).

Acestea sunt doar câteva dintre variantele iubirii din volumul lui Calvino. Fiecare dintre ele făcând zoom-in pe un sentiment, o ipostază, o fracțiune din viața personajelor. Totodată îți dai seama cât de ușor și firesc te poți pune în pielea oricărui protagonist pentru că și tu ai trăit măcar o dată toate acele momente și emoții sub o formă sau alta, iar oamenii descriși în carte sunt la fel de banali ca tine și ca mine. Din mii de gesturi și detalii posibile, Calvino ți le arată doar pe cele potrivite pentru a construi un pattern cunoscut al emoției descrise.

Bonus: volumul se termină cu două nuvele. Ușor kafkiene, cele două proze înfățișează personaje care se luptă parcă în gol cu forțe de neoprit tocmai prin faptul că sunt insignifiante în mod normal. În „Furnica argentiniană” o tânără familiei vrea să trăiască visul unei case la țară, dar descoperă că tot satul este invadat un inamic microscopic, dar înnebunitor prin numeroșii săi membri: furnicile. Disperarea de a găsi o soluție se transformă în consternarea de a descoperi reacția comunității la această problemă comună.

Un jurnalist trăiește modest din proaspătul său job la ziar, singura prezență luminoasă fiind apariția meteorică a iubitei lui din înalta societate. Ori tocmai acest contrast parcă îl face să vadă filtrul gri ce se suprapune pe filmul vieții lui și pe care nu îl poate înlătura nicicum, căci nu este o stare de spirit, ci un fenomen real: smogul cu particulele lui fine de praf care se lipește de toți și de toate.

Petreceți câteva ore în lumea lui Italo Calvino și a situațiilor sale atât de familiare pe care el știe să le scoată din anonimat. Lăsați-vă amuzați, exasperați, cuprinși de nostalgie sau de euforie, de groază și de recunoștință pe măsură ce dați paginile cărții. Povestirile sale sunt, de fapt, radiografiile unor emoții.

Text și foto Andreea Chebac

Iubiri dificile, Italo Calvino

Traducere din limba italiană de Eugen Uricaru și Geo Vasile

Colecția Desenul din covor

Editura ART, 2018