Basme reinterpretate în „Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase” de Soman Chainani

de Oana Purice22 octombrie 2024
Basme reinterpretate în „Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase” de Soman Chainani

„Căci tu, băiețelul meu în pijama cu broscuțe, ești iubit, iubit, iubit, iar eu îți cânt numele în fiecare noapte.”

Cred că replica aceasta m-a făcut să-mi dau seama că, în articolul anterior, m-am luat cu povestitul despre cât de faină a fost întâlnirea online pe care am avut-o cu Soman Chainani în cadrul FestivalYA 2024 și nu am lăsat să se înțeleagă suficient de bine cât de mult mi-a plăcut cel mai recent volum semnat de scriitorul american, tradus de Iulia Arsintescu și publicat de Editura YoungArt în colecția Cărți pentru 16 ani +, Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase. De fapt, să strig în cele patru zări cât de faină este cartea asta.

Cei familiarizați deja cu seria care l-a făcut celebru, Școala pentru Bine și Rău (ajunsă cu traducerea la cel de-al cincilea volum), știu că Chainani adoră să se joace de-a reinterpretările cu basmele clasice și cu principiile după care acestea se ordonează. Binele, răul, frumosul, urâtul, probele inițiatice, victoriile, deznodământul – toate sunt recalibrate, rearanjate, astfel încât să vorbească pe limba și pe sensibilitatea cititorilor contemporani. Fără însă a pierde din forța și puterea de fascinație a vechilor povești. Ce-l mână-n luptă? O zice chiar el în numeroase interviuri, ne-a spus și în Zoom-ul avut la FestivalYA și amintesc și eu în textul pomenit mai sus. Dar ce face în Fiare și frumusețe este parcă la alt nivel. Un alt nivel de subtilitate intertextuală, de prospețime narativă și de capacitate de a trezi în cititori reacții precum „te rog, adormi odată, ca să pot continua povestea asta”. Nu spun că mi s-a întâmplat mie în timp ce-o adormeam pe bebelușa din dotare. Nuuu, știu de la un prieten. O prietenă. 
 

Citeam ultimul basm, „Peter Pan”, și eram în mijlocul unor forțe opuse: pe de o parte, abia așteptam să văd ce se mai întâmplă cu Wendy și piratul ei, pe de alta, nu voiam deloc să se termine, căci prea frumoasă era povestea asta despre iubirea iluzorie și iubirea reală, dar neîmpărtășită. Nu mai țin minte să mă fi ținut o poveste de dragoste în așa suspans de când am citit, printr-a noua sau a zecea, Invitație la vals. Dar asta-i altă istorie, vorba cuiva. Ca să mă întorc la Chainani, între copertele cărții face exact ce promite în titlu: scrie basme despre fiare și frumusețe, aflate la limita atât de periculoasă dintre binele și răul umanității noastre. Povești de dragoste (fie ea pasională, parentală sau, cea mai de temut, dragostea de sine), povești despre curaj, despre onoare, despre libertate, despre toate lucrurile care ne fac oameni. Și le scrie plecând de la basmele clasice, cărora le dă un twist personal și un aer contemporan.

Dacă despre „Scufița Roșie”, „Albă ca Zăpada”, „Jack și Vrejul de fasole” sau „Barbă-Albastră” (o bijuterie narativă) am vorbit în articolul anterior, acum o să completez top-treiul meu cu deja amintitul „Peter Pan” și „Rumpelstiltskin” – o poveste care parcă începe timid, dar care continuă printr-o desfășurare de forțe de-a dreptul incendiară. 

Poate vă întrebați ce-are a face Wendy, simpatica domnișoară pe care Peter Pan o duce în Țara de Nicăieri, cu un pirat, de vreme ce pirații erau dușmanii de temut ai băiatului care nu încetează niciodată să fie copil. În Fiare și frumusețe, Soman Chainani continuă povestea lui Wendy și-i imaginează un alt destin. Unul tragic, fără îndoială, dar extrem de frumos. Wendy avea doisprezece ani când Peter a dus-o pentru prima dată „în lumea de dincolo de nori, mai departe de Steaua Polară, un arhipelag de insule pe care orice copil îl simte în adâncul oaselor. Pirați, sirene, zâne, clanuri războinice, fiare sălbatice…” Dar apoi a adus-o înapoi, în Bloomsbury-ul cel mohorât și umed. Pentru că băieților pierduți le era dor de ea și pentru că „el a văzut în mine o guvernantă pentru băieții pierduți – una care le putea struni spiritele și cârpi chiloții. La ce altceva e bună o fată?”, a tot revenit după ea. Până când mama lui Wendy a pus piciorul în prag și învoiala a fost făcută: fata va pleca cu Peter o săptămână pe an, la începutul primăverii, în restul timpului rămânând acasă. Și fredonând „cântece de iubire pentru un băiat de care nu mă puteam despărți”. 
 

Dar anii au trecut și Wendy a crescut. Păcat pe care Peter Pan nu-l poate ierta. Când a împlinit șaptesprezece ani a venit, într-adevăr, după ea, dar „se uita la mine cu scârbă”. Și nici nu s-a mai grăbit s-o salveze atunci când noul căpitan al piraților, cel care-i luase locul lui Hook după ce acesta dispăruse, o răpește. Dar acela e momentul în care viața lui Wendy se schimbă. Pentru că îl cunoaște pe Scourie, cel mai de încredere om al Căpitanului Hook, și află că pirații nu sunt toți o adunătură de ticăloși needucați. Că pot vorbi frumos și că pot dărui cel mai bun fruct ascuns în măruntaiele mării. Și cunoaște cât de diferită poate fi iubirea:

„Cu Peter simțisem fluturi în stomac, senzația dureroasă că ceva te apucă strâns ca o gheară când o iubire e neîmpărtășită, dar de data asta era altfel. De data asta simțeam un fel de zumzet grav și neîntrerupt, de parcă sufletul meu își găsise sufletul pereche și acum căuta să se reunească cu el.”

Și află cum te poți transforma în ochii celui care te iubește. Dacă pentru Peter, ajunsă la șaptesprezece ani, era „o scorpie bătrână și țâfnoasă care nu știe să se distreze”, pentru piratul cu ochii strălucind ca focul, Wendy era complet diferită:

„Atunci dă-mi voie să-ți spun ce știu despre tine. Știu cum ți se aprind în soare pistruii de pe nas. Știu cum îți lași greutatea pe piciorul drept atunci când stai pe gânduri. Știu cum mănânci un fruct ținându-l cu amândouă mâinile, nu doar cu una. Știu cum te uiți în altă parte când spun ceva frumos despre tine. Știu cum devii țeapănă când spun ceva plicticos sau grosolan. Știu că te uiți la mine cum nu s-a mai uitat nimeni, niciodată. Te uiți ca la un om, ca și cum am un suflet. Știu cum ești, Wendy. Te iubesc pentru toate lucrurile astea. Așa că nu-mi spune că nu te cunosc.”

Iar dacă asta nu este cea mai frumoasă declarație de iubire din întreaga istorie a basmelor, atunci nu știu ce e.

Dar, la fel ca Peter, Scourie trăia în Țara de Nicăieri, pe când Wendy era legată de lumea reală și plictisitoare, în care fetele își găsesc „adevărata dragoste întruchipată într-un băiat din Bloomsbury care purta cravată și nu știa să zboare”. Așa s-a întâmplat, Wendy a dat peste un băiat cu cravată, care lucra la bancă, dar nu a fost nici pe departe dragoste adevărată. Dragostea adevărată a continuat să i se arate nopțile la geam. Dar doar până când a venit pe lume băiețelul cu inima slabă. Ce s-a întâmplat apoi vă las să descoperiți singuri, căci este unul dintre cele mai intense episoade ale cărții. Dacă vă știți mai sensibili din fire, vă recomand să nu vă programați vreun Zoom după lectură, e posibil să nu arătați chiar în formă.

La fel de puternic este și finalul celuilalt basm din top trei, „Rumpelstiltskin”. Este povestea fetei frumoase de morar care-l întâlnește pe Diavol. Doar că totul crește în intensitate pe măsură ce probele la care e supusă fata se succed și pe măsură ce ea începe să renunțe la iubirea de sine pentru a se dedica altcuiva, trup și suflet. 

Așa începe versiunea lui Soman Chainani a poveștii culese de Frații Grimm și publicate în volumul lor din 1812: „Diavolul nu vrea să-i știi numele. Asta e puterea lui, căci câtă vreme nu știi cum îl cheamă, rămâne o ceață, un concept, o mare zbuciumată nesfârșită care te poate înghiți din orice colț al pământului.” Destul de filosofic, am putea spune, dacă ne gândim la felul cum, până aici, Chainani povestea în narațiune vie. Iar discuția continuă, ajungând la „nebunii păcătoși din care Diavolul poate să aleagă” pentru a-și completa colecția de suflete pierdute. Ba avem parte și de un cântecel fredonat de stăpânul lumii de jos. Ce-au toate a face cu basmul de față? Oho! Toate se vor dovedi anticipări ale poveștii care se va desfășura sub ochii noștri.

Frumoasa Mathilde, fata morarului, este dusă de tatăl ei la rege. Nu ca s-o mărite, ci ca să profite de pe urma calităților ei. Mathilde știe că nu poate ieși de una singură din destinul ce i-a fost menit. Așa că se resemnează și face ce poate:

„De aceea e ea așa de rece pe dinăuntru. Când tatăl tău e hoț, escroc și mincinos, ești nevoită să înveți să trăiești fără inimă. Își pune în schimb credința în frumusețea ei, petrece zilele preocupându-se să-i arate cât mai bine părul, pielea, silueta, sperând să o observe un prinț și s-o salveze din ghearele tatălui.”

Doar că nu un prinț o va scoate din brațele hrăpărețe, ci însuși Diavolul, care-i propune un joc atunci când regele îi cere să-i toarcă paiele de aur în schimbul vieții. Mathilde nu găsește răspunsul căutat de Diavol, nu știe să-i spună pe nume. Bănuia că „nu pare înțelept să te joci cu Diavolul”. Dar Diavolul e binevoitor și o ajută chiar și așa. E drept, nu pe gratis. Mai întâi îi ia părul, apoi nasul, iar apoi i-l antamează pe cel dintâi copil născut. Iar odată pusă în fața posibilității de a-și pierde fiul, femeia se transformă. Și schimbă, în același timp, și lumea din jur. 

Am zis de top trei, iar „Rumpelstiltskin”, „Peter Pan” și „Barbă-Albastră” ocupă toate pozițiile. Dar, cum, vorbim de basme, și matematica se poate supune fabulosului, așa că top-treiul meu cuprinde și-o a patra poveste care mi-a plăcut mult: „Frumoasa și Bestia”. Nu datorită frumuseții nemaivăzute a prințului mezin:

„E incandescent, are pielea netedă și cafenie care se îmbujorează ca un trandafir, bucle negre dese, bărbia puternică și cu gropiță, gura mare și provocatoare. Seamănă cu un Cupidon – dar unul de pe pământ, nu din cer – un spirit copilăros ascuns într-un corp puternic, musculos.”
 

Nicidecum. Ci pentru că miza întregii povești este pasiunea pentru citit. Și ce cadou mai frumos pentru un book nerd? Față de surorile ei care-și doreau podoabe și castele și feți-frumoși, Mei, fiica cea mică a negustorului Lieu Wei, voia un singur lucru. De fapt, trei, ca-n basme: 

„o casă numai a ei, fără picior de bărbat, cu o bibliotecă pe două etaje și o grădină în care să citească”.

Aventura cu Bestia și încercarea tatălui de a-și salva afacerea vin la țanc, Mei e decisă să pună mâna pe castelul lui inundat de cărți. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și, pe lângă darurile câștigate, fata pierde adevărata dragoste. Că, până la urmă, dacă-s și frumoși, și bogați, și au și cărți, bărbații parcă nu-s chiar de lepădat. Mi-a plăcut cum jonglează Chainani aici cu visurile de emancipare.

Nici celelalte povești nu sunt de ocolit. „Hansel și Gretel” răstoarnă cu totul iubirea maternă din basmul original, „Mica Sirenă” este un dialog foarte realist și dur între tânăra sirenă îndrăgostită de un muritor și vrăjitoarea mării, iar în „Cenușăreasa”, zâna ursitoare este nimeni alta decât Svetlana din Varenikovskaia, o vrăjitoare cu accent și origine din Moscova.  

Ca și în seria Școala pentru Bine și Rău, și aici umorul face casă bună cu ironia, conturând douăsprezece reinterpretări ale basmelor clasice periculos de frumoase. 

 

Citește și

Soman Chainani
Autor
Soman Chainani
Soman Chainani crede în povești chiar mai tare decât copiii din Gavaldon. Când studia la Harvard, și-a creat propriul domeniu de cercetare legat de po...
mai multe
Recomandări (342) Interviuri (68) Noutăți (121) Artstagram (65) Titluri în focus (238) Evenimente (89) Cartea în 3 minute (5) Topuri (20) Școală (8) Artstagram 4 (12) Concursuri (63) Comemorări (6)
Susan Sontag – niciodată de ajuns. „Sempre Susan” de Sigrid Nunez de Oana Purice 05 august 2025
Așa era Susan Sontag în toate. „Niciodată de ajuns”. Lecturile, scrisul, filmele, laudele, prietenii, propriul fiul, chiar și mâncarea. Nu erau niciod...
Mai multe
Râzi cu poftă alături de „Răsciclopedia de povești” de Florin Bican
Râzi cu poftă alături de „Răsciclopedia de povești” de Florin Bican de Oana Purice 23 iunie 2025
Imaginați-vă scena următoare: Cineva stă întins pe șezlongul de lângă barul de pe plajă, a uitat de Mojito-ul care s-a încălzit sub umbrelă și râde...
Mai multe
Răzmerițe și eroi. „Basme vol. 2: Ferma animalelor” de Bill Willingham
Răzmerițe și eroi. „Basme vol. 2: Ferma animalelor” de Bill Willingham de Oana Purice 16 iunie 2025
Titanic, filmul, a fost nominalizat la Premiile Oscar la 14 categorii. A câștigat 11 statuete aurii. Tot atâtea au primit și Ben-Hur, din 1959, și Stă...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART