Apetitul pentru bizar al lui Mary Roach

Mary Roach este o autoare de pop-sci americană care sondează subiecte dintre cele mai ciudate. Obsedată de organismul uman şi de limitările lui, a publicat, din 2016 şi până azi, şapte cărţi în care a tratat minuţios şi cu umor teme precum sexul, cadavrele sau digestia umană. A scris şi numeroase articole şi a făcut-o în aşa fel încât cititorii să se simă incofortabil, dar intrigaţi.

În colecţia Sapiens găsiţi Viaţa secretă a cadavrelor, unde Roach întoarce pe toate părţile trupurile neînsufleţite ale oamenilor. De la transplaturile de cap, la industria pompelor funebre. Aflaţi, de exemplu, că bicepşii sunt cea mai gustoasă parte a corpului atunci când eşti canibal. Sau că pielea donată, atunci când nu e folosită pentru grefe în cazul victimelor arsurilor, poate fi procesată şi utilizată în scopuri cosmetice, pentru a umple riduri şi a mări penisuri.

Roach tratează un subiect până la epuizare, presărându-l cu anecdote şi personaje neobişnuite. În Bonk: The Curious Coupling of Science and Sex (2008), unde explorează lumea cercetării sexuale în cele mai fascinante şi bizare detalii (ce includ şi stimularea sexuală la porci), unul dintre aceste personaje este o femeie care are orgasm de fiecare dată când se spală pe dinţi. Ea crede că este posedată de demoni şi, în loc să se bucure de super-puterea ei, trece la apă de gură.

Alte personaje din carte sunt însăşi Roach şi soţul ei, Ed: primul cuplu filmat cu ajutorul ultrasunetelor 4D în timp ce făceau sex. Cercetătoul Jing Deng a făcut experimentul, în Spitalul Hart din Londra. Autoarea povesteşte cum, la un moment dat, în timp ce soţul ei o penetra, Deng a fost nevoit să restarteze aparatul. Ed a continuat să se mişte, „într-un ritm leneş şi neangajat”, şi a început să povestească cu cercetătorul despre copiii lor, în timp ce ea îşi lua notiţe.

În Gulp: Adventures on the Alimentary Canal, Roach porneşte într-o aventură ştiinţifică ce începe din gura umană şi se termină în rect. Explorează gustul şi texturile unor mâncăruri, precum şi rolul salivei, participă la un transplant de fecale şi vorbeşte cu deţinuţi care-şi îndeasă în fund marfă de contrabandă. O fotografie dintr-un jurnal ştiinţific cu arcadele clădirii La Pedrera a lui Gaudi,  asemuită de autorul articolului cu îmbinările dintre segementele colonului, o inspiră să-şi facă o colonoscopie, curioasă să vadă cum arată interiorul ei.

Cel mai iute ardei din lume, starul unui concurs celebru din India despre care Roach s-a dus să scrie, a inspirat-o să documenteze o altă carte, după ce a aflat că el era folosit şi ca bombă lacrimogenă de către armata indiană. Vizitând laboratoare de cercetare ale Ministerului Apărării din India, a dat de unul care studia un ascet ce susţinea că nu mai mâncase de 13 ani. Oamenii de ştiinţă se gândeau că fiziologia lui le poate oferi indicii valoroase soldaţilor care rămân adesea captivi în regiuni izolate, fără mâncare. Aşa s-a năcut Grunt: The Curious Science of Humans at War, unde Roach investighează experimente dintre cele mai dubioase şi intrigante realizate de armată pentru a combate bolile, stresul, căldura sau epuizarea în rândul soldaţilor.

Autoarea nu s-a limitat însă la viaţa pe Pământ, l-a urmărit pe om şi în spaţiu. În Paking for Mars, ea face un catalog al invenţiilor care-i ajută pe oameni să răzbească acolo unde trupurile lor n-ar avea nicio şansă de supravieţuire. Foarte atentă la detalii dezgustătoare, Roach descâlceşte unele dintre cele mai scârboase provocări ale zborurilor spaţiale: eliminarea reziduurilor umane, controlul mirosului corporal în lipsa spălării şi cel al greţei – sau, dacă asta nu funcţionează, supravieţuirea pe durata unui spacewalk cu casca plină de vomă.

În alte cărţi, a căutat să afle dacă există un suflet care supravieţuieşte după moarte (Spook: Science Tackles the Afterlife) şi a documentat momente amuzante din viaţa de zi cu zi (My Planet: Finding Humor in the Oddest Places). Aflaţi mai multe despre ea în acest interviu, unde povesteşte că are două reportofoane digitale Olympus DS30. Sunt foarte mici şi le ia mereu pe amândouă când pleacă undeva, de teamă să nu scape unul dintre ele în toaletă.

Mary Roach, Viața secretă a cadavrelor

Traducere din limba engleză și note de Gabriel Tudor

Sapiens, 2018

Un text de Dacian Negrea

Foto dallasnews.com