Top cinci cărți de citit în 2019

Manual pentru femei de serviciu, de Lucia Berlin, (traducere din limba engleză și note de Ioana Miruna Voiculescu, Introducere şi ediţie alcătuită de Stephen Emerson, Cuvânt-înainte de Lydia Davis, Colecția musai, Editura Art, 2018) este o adevărată descoperire în materie de proză scurtă, o colecție stufoasă de povestiri care-ți taie respirația, scrise cu nerv, cu energie, umor și atenție la cele mai mici variațiuni din evantaiul emoțiilor pe care personajele le experimentează. Lucia Berlin scrie despre viața menajerelor, a asistentelor medicale, despre mame care muncesc din greu, iubite dezamăgite, dezabuzate, dependente de alcool, despre vieți și relații deraiate, despre familii cu probleme, despre un întreg spectru de inechități și, mai ales, despre forța incandescentă, chiar dacă neostentativă, a marginalelor și a marginalilor. O face cu un talent formidabil, cu empatie și cu o voce pregnantă, inconfundabile, neîmblânzită.

Ce-am pierdut în foc, de Mariana Enriquez, (traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, Colecția musai, Editura Art, 2017)  este un alt pachet compact și tulburător de proze scurte, în care goticul capătă un twist feminist, tehnicile de roman detectivistic sunt transformate în instrumente subversive de chestionare a realului, iar fantasticul destabilizează totul, la tot pasul. Spectaculos e cuvântul care ar descrie cel mai bine acest coctail de mijloace, stări și revelații. Lumea descrisă de Mariana Enriquez, scriitoare argentiniană, e una atroce, în care drogurile, crima, violența infantilă, abuzurile și violurile sunt parte din cotidian. Inteligența ei artistică reușește să citească în această lume defectele unui întreg sistem, o violență structurală și o inechitate de fond care permite toate aceste abuzuri. Iar literatura ei le sondează fără ocolișuri, turnându-le în forme rezistente, perturbatoare.   

Inelele lui Saturn, de W. G. Sebald, (traducere din limba germană și note de Vasile V. Poenaru, Colecția Desenul din covor, Editura Art, 2014) este o bijuterie de carte, un hibrid literar în care ficțiune, istoria, memoriile și eseul coabitează într-o țesătură intelectuală scânteietoare. Peregrinările unui personaj singuratic prin peisajele izolate din Estul Angliei deschid ficțiunea către o suită de asocieri și conexiuni, iar trecutul e în permanță adus la suprafață, într-un aer încărcat de melancolie, de chestionări dilematice și de frumusețea aspră a naturii care stă martoră monologurilor sebaldiene. Un regal pe care l-ai vrea fără final, ca o permanentă rotire, intelectual și spiritual provocatoare,  a unor întrebări esențiale, pentru viață și pentru scris, în egală măsură.

Bărbatul de fier, de Ted Hughes, cu  ilustrații de Tom Gauld, (traducere din limba engleză de Virgil Stanciu, Editura Art, 2017) este o carte bulversantă, scrisă pentru copii de unul dintre cei mai mari poeți de limbă engleză ai modernității. Chiar dacă destinatarii au fost cei mici, cartea sfidează radical orice încadrare de vârstă, rezervând delicii de lectură tuturor. Totul e impregnat de o poezie difuză, dar a cărei prezență se simte în mod radical, în text, și de o candoare a cărei forță reordonează o lumea amenințată de distrugere. Totul începe cu povestea unui băiețel și a unui monstru, despre care oamenii spun că mănâncă tot ce e făcut din fier: mașini, tractoare, absolut tot ce găsește. Și sfârșește cu salvarea unei lumi, prin încredere și speranță. Nu e nicio surpriză că această poveste, un mini-fantasy parabolic, sau SF-poetic deghizat în basm a fost vândut în milioane de exemplare.

Toate pânzele sus!, de Radu Tudoran, cartea tuturor evadărilor, la vârsta copilăriei, păstrează, în continuare, aceeași magie, același suflu prevestitor de aventură, gata de întâlnirea cu  tot ceea ce necunoscutul poate să ofere, fie că sunt furtuni amenințătoare sau pirați de temut. Povestea corabiei Speranța, condusă de inimosul căpitan Anton Lupan, pornit să-și caute bunul prieten, Pierre Vaillant, dispărut pe mare, e o poveste pe care nici trecerea timplului, nici vecinătatea cu cărțile mai noi, ale unor autori români deosebit de talentați nu a putut-o trece pe raftul doi. Prietenia, curajul, încrederea și nesfârșitul zărilor spre care curajoșii comilitoni de pe Speranța se avântă, învingând toate obstacolele, dau toate farmecul pe care acest roman îl conservă, în continuare, ediție după ediție. Iar figura Adnanei, matelot de nădejde, care își câștigă rolul și respectul pe corabie, este una dintre puținele potrete de fete și femei curajoase și temerare pe care le are literatura noastră.

Un text de Eliza Ștefan