5 poveşti spectaculoase despre supravieţuire

Viaţa umană e fragilă, se poate încheia oricând. Dar unii oameni sunt atât de puternici, că luptă pentru ea chiar şi-atunci când nu se întrevede nicio şansă de supravieţuire. Supravieţuitorii (traducere din engleză de Iulia Pomagă), o carte de nonficţiune pentru copii apărută în colecţia Sapiens, adună poveştile unor astfel de indivizi care s-au luptat cu imposibilul, arătându-ne că există miracole dacă trudeşti pentru ele.

©️ Ema Cojocaru

Autorii spun că oricât ar părea ele de incredibile, sunt 100% adevărate. În total, au adunat 23 de poveşti cu happy end – adică toţi protagoniştii supravieţuiesc la final; unii sunt în viaţă şi azi. Mulţi dintre ei sunt oameni care au căutat aventura şi s-au trezit în situaţii limită, la un pas de moarte, reuşind să supravieţuiască graţie unui combo de cunoştinţe, determinare, curaj şi noroc.

Iată cinci dintre cele mai spectaculoase poveşti:

1. Comandantul care și-a salvat echipajul (Antarctica, 1914)

Ernest Shackleton, una dintre emblemele explorărilor antarctice de la începutul secolului trecut, porneşte în aventura vieţii în august 1914. Pleacă din Marea Britanie cu vasul Endurance ca să traverseze pe jos, în premieră, continentul alb; adică 2.800 de kilometri prin sălbăticia înghețată.

În iarna lui 1915, nava este zdrobită de ghețurile din Oceanul Antarctic. Luni la rând, Shackleton și cei 27 de membri ai echipajului său merg la pas sau pe banchize plutitoare de-a lungul mării înghețate. Apoi reușesc să ajungă pe Insula Elefantului cu bărcile de salvare minuscule de pe „Endurance”. Echipajul se adăpostește acolo și trăieşte din carne de focă. Shackleton și alți cinci oameni merg aproape 1.300 de kilometri într-o barcă de salvare până la o stație de vânat balene de pe Insula Georgia de Sud, unde ajung în mai 1916. De-acolo, exploratorul are patru tentative de a-i salva pe cei de pe Insula Elefantului. Îi recuperează pe toți până la finalul lui august 1916.

(Puteţi citi în detaliu întreaga lui aventură în volumul Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton, traducere din engleză și note de Gabriel Tudor, disponibil în colecţia Sapiens.)

©️ Ema Cojocaru

2. Bărbatul care a băut sânge de rechin (Oceanul Atlantic, 1942)

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Poon Lim, un steward chinez, de 25 de ani, de la bordul unui vas de marfă, naufragiează pe o plută după ce un submarin german îi atacă şi scufundă vaporul, în largul coastei Braziliei. Rersursele lui sunt o frânghie, câteva cutii de biscuiţi şi ciocolată, ~20 de litri de apă şi o pungă mare de cuburi de zahăr.

Tânărul înoată zilnic ca să rămână în formă şi captează apa de ploaie cu un sistem improvizat din căptuşeala vestei de salvare. După ce i se termină mâncarea, îşi face un fir de pescuit din bucata de frânghie şi un cârlig dintr-o sârmă şi dă la peşte cu unul dintre ultimii biscuiţi.

Foloseşte carnea putrezită a unui peşte ca să prindă un pescăruş, pe care îl foloseşte ca momeală ca să pescuiască un rechin. Îşi făce un cârlig mai mare dintr-un cui din podeaua plutei, pe care-l îndoaie cu pantoful, şi prinde un rechin de doi metri, pe care-l loveşte în mod repetat cu canistra de apă. Aripioarele peştelui îi amintesc de supa de-acasă, iar sângele lui îi potoleşte setea.

3. Alpinistul care și-a tăiat propria mână (Utah, SUA, 2003)

De Aron Ralston sigur aţi auzit din cartea şi filmul care-i descriu experienţa sordidă. Un împătimit al căţăratului şi al drumeţiilor în natură, acesta rămâne captiv, în primăvara lui 2003, într-un canion din Parcul Național Canyonlands din Utah. Asta după ce dislocă, din neatenţie, un bolovan uriaş de gresie şi cade cu tot cu el în despărţitura dintre stânci. Piatra de 360 de kilograme îi striveşte mâna dreaptă şi-i ţintuieşte braţul de perete. Nu mai poate să-l mişte.

Încearcă toate metodele de a urni bolovanul, inclusiv să-i spargă marginile cu o uneltă multifuncţională sau să-l mişte cu un sistem de frânghii, dar nu reuşeşte. Aşa că apelează la singura soluţie rămasă: îşi taie mâna. O face cu lama mică a uneltei multifuncţionale, cea mare fiind tocită. Mai dureros decât să taie în carne este să-şi secţioneze nervii şi tendoanele, însă cel mai cumplit e când ajunge la nervi – simpla lor atingere îi provoacă o durere fulgerătoare. Totul durează o oră. La final, când scapă de mână, Ralston se simte cel mai fericit.

4. Medicul care s-a operat singur (Antarctica, 1961)

Leonid Rogozov este un om de ştiinţă rus care şi-a întrerupt perfecţionarea în chirurgie ca să lucreze într-o staţie de cercetare din Antarctica. Aceasta se află într-o regiune care rămâne complet izolată de omenire luni la rând, timp în care cercetătorii staţiei se descurcă singuri.

Rogozov este medicul echipei în aceste situaţii, dar la un moment dat se îmbolnăveşte de apendicită. Singura soluţie este îndepărtarea organului afectat. În lipsa unui alt chirug, omul de ştiinţă se operează singur, asistat de câţiva colegi. Îl învaţă pe meteorologul staţiei cum să ţină depărtate marginile inciziei şi ține o oglindă deasupra mesei de operație ca să vadă unde taie.

Îşi face singur, fără anestezie, o incizie de 12 centimetri şi este săgetat de o durere chinuitoare în lipsa medicamentelor. Trage apendicele, cât să-l poată vedea în oglindă, iar durerea îngrozitoare pe care o simte este însoțită de valuri de greață și o senzație tot mai puternică de slăbiciune. Îi e tot mai greu să țină bisturiul în mână. Dar într-un final, îşi salvează viaţa cu el.

5. Pilotul care s-a prăbușit într-un vulcan (Hawaii, 1992)

Craig Hosking, pilot-cameraman la Hollywood, cineastul Mike Benson şi tehnicianul Christopher Duddy naufragiează cu elicopterul în Kilauea, unul dintre cei mai activi vulcani din Hawaii. Asta după ce coborâseră 30 de metri în interiorul lui, ca să filmeze lava incandescentă.

În urma unei defecţiuni şi după ce rotorul principal al elicopterului se zdrobeşte de pereţii craterului, Hosking aterizează de urgență la cel puțin 45 de metri adâncime. Acolo, aerul e îmbâcsit de gaze sufocante, otrăvitoare şi se aude sunetul rocii topite care bolboroseşte.

Duddy și Benson încep să escaladeze pereții vulcanului, în căutarea unei ieșiri la suprafață, iar Hosking rămâne lângă elicopter, sperând că-i va putea repara radioul ca să cheme ajutoare. După ce reuşeşte să facă asta, un pilot local curajos zboară în interiorul craterului şi-l recuperează. Operaţiunea de salvare a celorlalţi doi colegi se dovedeşte însă mult mai dificilă.

Un text de Dacian Negrea