5 cărți noi de nonficțiune de căutat la Gaudeamus

Bombe atomice, descoperiri uimitoare dintr-un trecut îndepărtat, un naufragiu de poveste, o perspectivă nouă asupra artei și un eseu amuzant (și pe alocuri tragic) despre joburi care sună fancy dar sunt golite de conținut – iată câteva dintre ideile în jurul cărora se învârt cele mai noi cărți de nonficțiune pe care le puteți descoperi la standul Grupului Editorial ART la Târgul de carte Gaudeamus, care va începe pe 4 și va ține până pe 8 decembrie. 

Comori ascunse din lumi apuse de Silke Vry, ilustrații de Martin Haake, traducere de Iuliana Rusu (Editura ART, colecția Meridiane)

„Cui nu i-ar plăcea să călătorească prin secolele trecute cu o mașină a timpului și să descopere popoare enigmatice, orașe misterioase, ființe legendare – pe scurt, lumi complet necunoscute?” Așa începe volumul scris de Silke Vry, cercetătoare germană specializată în arheologie, istoria artei și folclor. O invitație cât se poate de captivantă în măruntaiele unei cărți pe cât de interesante, pe atât de frumoase. Vry scrie biografiile celor mai cunoscuți arheologi ai lumii, de la superstarul Howard Carter, cel care a descoperit mormântul lui Tutankhamon, la Giuseppe Fiorelli, „care a readus la viață morții din Pompei”.

Cum îi stă bine unei astfel de lucrări care se respectă, nu lipsesc nici arheologele care au contribuit decisiv la descoperirile istorice și, mai ales, la conservarea vestigiilor. Amelia Edwards, Johanna Mestorf sau contesa Ersilia Caetani‑Lovatelli sunt femei care n-au avut de înfruntat doar neajunsurile tehnicii din vremea lor, dar și neîncrederea bărbaților din jur, fie ei regi sau muncitori zilieri. Biografiile lui Silke Vry sunt însoțite de mici capsule cu informații esențiale și de minunatele ilustrații semnate de Martin Haake. Comori ascunse din lumi apuse este lectura perfectă pentru pasionații de istorii vechi povestite cu un suflu nou.

Bomba atomică. Cursa pentru dobândirea celei mai periculoase arme din lume de Steve Sheinkin​, traducere de Magdalena Ciubăncan (Editura ART, colecția Sapiens)

Spioni sovietici, hărți secrete, agenți FBI, descoperiri uimitoare, sclipiri de geniu. Acestea sunt câteva dintre ingredientele cărții lui Steve Sheinkin, dedicate uneia dintre cele mai mari și mai periculoase invenții ale secolului trecut: bomba atomică. Dacă v-a plăcut Oppenheimer, filmul lui Christopher Nolan din 2023, dacă sunteți interesați de partea explozivă a culiselor celui de-al Doilea Război Mondial sau sunteți fani ai lui Cillian Murphy (fie, și ai lui Emily Blunt), volumul acesta este pentru voi. Nu doar că Sheikin scoate la lumină detalii esențiale ale istoriei bombei atomice și aduce alături biografii ale oamenilor-cheie, dar povestește totul cât se poate captivant, într-un stil cinematografic, într-un exemplu de nonficțiune narativă de manual.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Uitați cum începe prologul cărții, unul dintre cele mai bine scrise incipituri citite de mine în ultimul timp: „Mai avea doar câteva minute să distrugă șaptesprezece ani de dovezi. Îmbrăcat încă în pijamale, Harry Gold s-a năpustit în dormitorul lui dezordonat, trăgând afară sertarele biroului, răsturnând cutiile din dulap și smulgând cărțile de pe rafturi. Era înspăimântat. Oriunde își întorcea privirea, descoperea hârtii incriminatoare: un cotor de bilet de avion, un raport secret, o scrisoare de la un coleg spion.” Ce urmează? O întâlnire cu agenții FBI, o respirație adâncă, un fum de țigară tras în piept, o mărturisire. Iar apoi o poveste a unui vis devenit realitate și încheiat tragic.

Wager. O poveste despre naufragiu, rebeliune și crimă de David Grann, traducere de Cristina Nițu (Editura ART, colecția Sapiens)

O tragedie scrisă cu același talent narativ este și povestea lui David Grann, publicist la The New Yorker și scriitor aflat mai mereu în topul bestsellerurilor The New York Times. Probabil îl știți deja din Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale, în care reconstruiește drumul său pe urmele celebrului explorator britanic Percy Fawcett, dispărut în jungla Amazonului în căutarea unei civilizații care l-a obsedat întreaga viață. De data aceasta, studiind ani de zile „jurnale de bord decolorate de apă, corespondență mucegăită, jurnale personale care spun doar jumătate din adevăr, documente aflate în custodia înfricoșătoarei curți marțiale” și mărturiile celor care au participat direct la evenimente, pune cap la cap istoria naufragiului vasului Wager, plecat dintr-un port englezesc în 1740 pentru a captura un galion spaniol plin de comori: „trofeul trofeelor maritime“, cum era considerat. 

Numai că echipajul de 250 de membri întâmpină mari probleme. 81 dintre ei au reușit să supraviețuiască uraganului și au pornit în larg „într-o barcă improvizată din rămășițele navei Wager”. Mai mult morți decât vii, mai puțin de 30 ajung după mai bine de trei luni pe o insulă pustie, în apropierea Patagoniei. După alte șase luni, o altă barcă ajunge pe coasta chiliană, aducând alți trei supraviețuitori de pe Wager. Dezbinările, trădările, chiar crimele produse în rândul naufragiaților au fost dublate de încercările lor de a prezenta propria versiune a adevărului odată întorși în Anglia. Aduși în fața curții marțiale, supraviețuitorii trebuiau să-i convingă pe jurați că povestea lor este cea reală; altfel îi aștepta ștreangul. Aducând laolaltă datele găsite în arhive, David Grann ilustrează toate fațetele acestei istorii încurcate, scoțând la iveală o poveste despre curaj, lăcomie, perseverență, frică de moarte – adică despre natura umană.

Instinctul artistic. Frumusețe, plăcere și evoluție umană de Denis Dutton, traducere de Andrei Bontaș (Editura ART, colecția Meridiane)

Filosof al artei american, Denis Dutton scrie o carte multidisciplinară în care propune o nouă perspectivă asupra artei și asupra minții umane. Construit în jurul unui concept care a ridicat multe sprâncene la momentul apariției și continuă să stârnească discuții, „instinctul artistic”, volumul propune asocierea teoriei artei cu cercetările din domeniul biologiei și psihologiei evoluționiste. Dutton este de părere că gustul estetic este el însuși rezultatul unei evoluții, fiind corelat cu selecția naturală și modelat de selecția sexuală. Fie că vorbim de produsele artistice ale triburilor izolate de civilizație sau de operele de artă ale marilor artiști europeni, de exemplu, arta este o realitate interculturală și expresia originalității speciei noastre. „Cartea aceasta marchează viitorul studiilor umaniste: leagă estetica și critica de o abordare a naturii umane derivată din biologie și științele cognitive”, consideră cercetătorul în științe cognitive Steven Pinker.

Slujbe de mare rahat de David Graeber, traducere de Alex Cistelecan (Editura ART, colecția Cărţi cardinale)

De la artă trecem direct la cultura activității noastre de zi cu zi: jobul. Mai exact, la dinamica pieței muncii, care pare să favorizeze tot mai mult „slujbele de mare rahat”. Conceptul a fost propus de David Graeber, antropolog american, într-un eseu publicat în 2013 în revista radicală Strike! Așa cum el însuși mărturisește, articolul a provocat „o mică senzație internațională”, multă lume simțindu-se lezată sau, după caz, empatizând cu teoria lui. Cinci ani mai târziu, scria și o carte pe tema asta, tradusă acum și în limba română. Ideea de atunci, spune Graeber, „pornea de la o intuiție. Toată lumea e familiarizată cu acel tip de slujbe ce nu par, privite din afară, să constea în mare lucru: consultanți de resurse umane, coordonatori de comunicare, cercetători în relații publice, strategi financiari, avocați ai corporațiilor, sau genul de oameni (foarte obișnuit în mediile academice) care-și petrec timpul prin comisii care discută problema comisiilor inutile. Lista părea nesfârșită. Ce-ar fi dacă, m-am întrebat, aceste slujbe sunt cu adevărat inutile, iar cei care le au sunt conștienți de asta?” 

O premisă destul de usturătoare, trebuie să recunoașteți. Numai că Graeber nu se limitează să ridice aceste întrebări, ci analizează felul în care societățile noastre centrate pe consum par să privilegieze astfel de locuri de muncă goale în defavoarea celor necesare vieții de zi cu zi. Dacă tot mai mulți își găsesc de lucru la împinsul hârtiilor în cine știe ce companie sau instituție, devine din ce în ce mai greu să găsești oameni care să facă treabă bună ca asistenți medicali, mecanici sau gunoieri. Fără de care cu toții am duce-o mult mai greu. O carte provocatoare, e drept, dar capabilă și să ofere răspunsuri.