4 cărți interzise pe care le poți găsi în librării

Anul trecut în SUA au fost contestate sau interzise 483 de titluri în urma plângerilor unor oameni. Mare parte dintre primele 10 au fost criticate pentru că au tematică LGBT și conțin scene explicite de sex și violență. În fiecare an, sute de indivizi din State cer scoaterea unor cărți din curicule școlare și biblioteci locale pentru că tratează teme ce nu corespund cu valorile lor și la care nu vor să-și expună copiii. Cele patru cărți de mai jos, toate disponibile la Editura Art, au avut aceeași soartă.

Persepolis, de Marjane Satrapi

O carte tristă în care autoarea Marjane Satrapi povestește cu umor despre copilăria ei în timpul revoluției islamice din Iranul anilor ’80, despre maturizarea ei forțată și rebeliunea împotriva unui sistem opresiv care a îndepărtat-o de țara pe care o iubea. Romanul grafic, transformat în film animat în 2007, are un limbaj simplu și inteligent, fiind un instrument de studiu prețios pentru elevi de generală și liceu, care pot înțelege mai bine societatea iraniană și problemele femeilor de-acolo.

Nu toată lumea l-a perceput însă așa. Dincolo de Iran, care a interzis cartea și filmul, alții care s-au arătat revoltați au fost americanii. Mai exact, districtul școlar al statului Chicago – Chicago Public Schools – care, în 2013, a cerut școlilor de sub tutela sa să scoată cartea lui Satrapi din biblioteci și din programa școlară, pe motiv că ea conține „limbaj și imagini explicite neadecvate” pentru elevii mai mici. Protestele care au urmat au înlăturat interdicția. Au mai fost și alte încercări, în alte trei state, care au făcut ca Persepolis să ocupe locul doi în topul cărților interzise în 2014, realizat de American Library Association (ALA). Plângerile atacau limbajul vulgar și scenele de tortură din carte sau erau alimentate de islamofobie.

Culoarea purpurie, de Alice Walker

O carte publicată în 1982, despre deșteptarea unei femei de culoare din SUA, Celie, după o viață plină de abuzuri și suferință în Sudul ostil din prima parte a secolului XX. Romanul premiat cu Pulitzer și National Book Award este o poveste despre sexism, rasism și sărăcie în Georgia rurală, concentrat pe viața femeilor afro-americane într-o perioadă în care erau plasate foarte jos pe scara socială din SUA. Are și personaje LGBT, și limbaj obscen, și scene explicite de sex, și acte de violență, tot ce-i trebuie ca să prindă topul cărților interzise.

Cartea ocupă poziția 17 pe lista cărților interzise realizată de ALA pentru perioada 1990-1999. Biblioteci și școli de peste ocean au scos-o de pe rafturi de cel puțin 11 ori între 1984 și 2008, după dezbateri furtunoase. Cartea a fost contestată pentru prima oară într-un liceu din Oakland din cauza „explicității sexuale și sociale” și a „ideilor tulburătoare despre relațiile rasiale, relația omului cu Dumnezeu, istoria africană și sexualitatea umană.” Alice Walker comentează puțin aceste reacții aici.

Preaiubita, de Toni Morrison

O carte complexă și încâlcită despre plaga sclaviei și a rasismului din SUA, inspirată de povestea lui Margaret Garner, o femeie de culoare care a fugit de pe o plantație din Kentucky în 1856, într-un stat unde putea fi liberă. În romanul alegoric, care vorbește despre fantomele unui trecut brutal, ea este portretizată de Sethe, o femeie de 30+ care împarte o locuință cu fiica ei, Denver, în vârstă de 18 ani, și cu o stafie, la începutul anilor 1870. Totul devine și mai bizar după ce în viața lor apare o prezență misterioasă, fără linii în palme, care-și spune Preaiubita.

Cartea a apărut în 1987 și i-a adus un Pulitzer autoarei Toni Morrison – prima femeie de culoare care a primit Nobelul pentru Literatură (1993). Romanul a fost îndelung contestat pentru că e presărat cu bestialitate, infanticid și alte acte de violență (inclusiv uciderea unei fantome), fiind interzis în câteva școli din Statele Unite. Unii au mers și mai departe: după ce o mamă s-a plâns că fiul ei a avut romanul ca lectură obligatorie la școală, a apărut „Legea Preaiubita” din Virginia, care le permitea părinților să le interzică copiilor să citească cărți „explicite sexual”, amenințându-le celor mici accesul la informație. Legea a fost anulată, într-un final, după patru ani.

Preaiubita ocupă locul 45 în topul cărților interzise ale ALA pentru perioada 1990-1999.

Casa veselă, de Alison Bechdel

Alison Bechdel, autoare americană de benzi desenate și activistă LGBT, prezintă în acest roman (autobio)grafic relația ei tensionată cu un tată distant, de care o lega doar pasiunea comună pentru literatură, și felul în care a ajuns să-și descopere și să-și accepte sexualitatea. După ce-și asumă public că e lesbiană, Bechdel află că o mai lega ceva de tatăl ei, proprietarul unei firme de pompe funebre poreclită „Casa veselă”: orientarea sexuală, pe care acesta o ascundea de familie.

Romanul grafic a fost publicat în 2006. A devenit obiect de studiu în universități, a primit premii naționale și a fost transformat într-un musical. Odată cu asta, au apărut și încercările de cenzură. Cetățeni, academicieni și politicieni au cerut scoaterea lui din școli și biblioteci pe motiv de propagandă homosexuală și pornografie. Cazurile care au atras atenția au fost Missouri și Charleston. În 2006, în urma plângerilor unor locuitori, custozii unei biblioteci publice din Marshall, Missouri, au scos cartea din circulație pentru cinci luni, până când au stabilit, după o analiză internă, că nu aveau de ce să o interzică. Bechdel s-a arătat onorată de cazul Missouri într-un interviu, spunând că el „face parte din întreaga evoluție a romanului grafic.”

Apoi, în 2014, un comitet al Casei Reprezentanților din Carolina de Sud a decis să reducă finanțarea unei mici universități din Charleston cu suma pe care o cheltuise pentru un program de lectură ce cuprindea și Casa veselă. Motivele invocate: romanul ilustrează explicit acte sexuale între lesbiene și „promovează stilul de viață gay și lesbian.” Reducerea bugetară a fost aprobată, au urmat proteste și dezbateri, apoi finanțarea a fost reinstituită. Bechdel a spus că ea și romanul ei au fost asemuite în toată tărășenia asta cu sclavia, Charles Manson și Adolf Hitler.

Articol de Dacian Negrea