Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel (30 septembrie 1928, Sighet, Maramureș, Regatul României – 2 iulie 2016, New York City, New York, SUA) a fost profesor, scriitor și supraviețuitor al Holocaustului. Cartea sa de memorii Noaptea, care relatează timpul petrecut în lagărele de concentrare naziste, a fost discutată în 2006 la Clubul de carte al celebrei jurnaliste Oprah Winfrey. Cu această ocazie, profesorul de științe umaniste de la Universitatea din Boston, Elie Wiesel, a stat de vorbă cu Jeff Chu de la TIME despre atingerea unor noi audiențe, despre tendințele Cabalei și despre motivul pentru care îl admiră pe Moise.

Fotografia realizată în 12.09.2012 îl prezintă pe activistul Holocaustului și Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, în vârstă de 83 de ani, în biroul său din New York.

Credit foto @ Bebeto Matthews—AP

Clubul de carte al lui Oprah vă aduce o serie de cititori noi, foarte diferiți de cei pe care-i aveați atunci când Noaptea a fost publicată pentru prima dată.

Cartea a fost publicată în America în anul 1961. La început erau foarte puțini cititori! Preoții și rabinii care povesteau despre carte erau mustrați de părinții care le ziceau: De ce să-i transformăm pe copiii noștri în niște persoane morbide? Între timp, curiozitatea a devenit tot mai mare, mai ales printre cititorii tineri, iar acum, mulțumită extraordinarei voci a lui Oprah, cartea va fi citită și de oameni care n-au auzit de mine niciodată.

Acum avem în piață o nouă traducere care a suportat critici comparativ cu vechea versiune. Cum ar fi vârsta dumneavoastră când ați ajuns la Auschwitz, „nici măcar 15” față de cum e acum „doar 15”.

Criticile astea sunt incredibile. Îmi vine să și râd, dar nimic nu mă mai surprinde. Așadar în această versiune spun că am 15 ani. Nici asta nu este adevărat. Sunt născut la 30 septembrie 1928. Am ajuns la Auschwitz în mai 1944. Deci aveam 15 ani și jumătate.

Veridicitatea memoriilor este un subiect fierbinte. Mai cu seamă după îndoielile care planează asupra altei cărți discutate în Clubul de carte al lui Oprah, „A Milion Little Pieces” de James Frey.

Nu vreau să dau apă la moară acestei controverse. Spun numai că atunci când îți scrii memoriile trebuie să fii onest. De partea adevărului.

În Noaptea vă arătați interesul pentru mistica iudaică și pentru Cabala, subiecte care și-au găsit un nou loc în cultura pop din zilele noastre.

Să vă spun: misticismul presupune mult efort. Trebuie să fii pregătit pentru asta. Nu începi să studiezi calcule înainte de-a te iniția în aritmetică. În cultura iudaică, trebuie să studiezi temeinic Biblia și Talmudul înainte de-a fi capabil să gestionezi misticismul. Nu este cafea instant. Nu există mistică instant.

În copilărie erați pasionat de cărți. Astăzi ați putea fi numit tocilar.

Am auzit cuvântul acesta, dar niciodată nu am știut ce înseamnă. În copilăria mea existau unii la fel de interesați de cărți ca și mine și alții și mai învățați. Nu era nimic neobișnuit, nu în vremurile acelea.

Aveți un erou biblic preferat?

Moise a fost cel mai mare legiuitor și posibil primul comandant al unei armate de eliberare. El a fost un profet, reprezentantul lui Dumnezeu în faţa poporului şi reprezentantul poporului în faţa lui Dumnezeu. Și nu a avut o zi de liniște în toată viața lui. Dacă nu erau oamenii, atunci era Dumnezeu împotriva lui.

Ce-ar putea învăța liderii moderni din exemplul lui Moise?

Smerenia. Cu toții avem nevoie de ea, dar mai ales liderii. Pentru că ei dețin puterea.

Smerenia, conștiința, uzul de putere – sunt teme pe care le discutați de ani de zile.

Misiunea mea nu s-a încheiat, pentru că nu cred că lumea s-a schimbat. La început, m-am gândit, poate că mărturia mea va conta și va face ca lucrurile să se schimbe. Dar nu a fost așa. Altfel nu ar fi exista Rwanda și Darfur și Cambodgia și Bosnia. Natura umană nu se poate schimba într-o singură generație.

Cu ce să începem? Pe ce anume trebuie să ne concentrăm?

Pe două subiecte. În primul rând ar trebui să ne luptăm cu ura. Ar trebui să existe o poruncă biblică: să nu urăști. Și apoi cu indiferența. Toată lumea poate cădea în această capcană. Este atât de ușor să ajungi să-ți fie indiferent și să nu mai ieși de acolo. O persoană indiferentă rămâne așa toată viața dacă nu este zguduită. Acestea sunt cele mai importante subiecte din lume.

Păreți optimist. Știu că citiți foarte mult și că-l predați la cursurile dumneavoastră pe Camus. De ce? Multă lume îl consideră un scriitor deprimant.

Dimpotrivă, cred că este dătător de speranță. În Ciuma avem un doctor care face tot ce poate pentru a-și salva pacienții. În mijlocul morții, există o ființă umană care își sacrifică zilele și nopțile – și poate își riscă viața – pentru a salva oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată. Camus a spus: „Acolo unde nu există, trebuie să inventăm speranța”. Ar fi fost pesimist dacă s-ar fi oprit la jumătatea frazei și ar fi zis: Nu există speranță. Precum Camus, și eu inventez motive de speranță, chiar și atunci când totul pare pierdut.

Autor: Jeff Chu

Sursa: Time