Opere I. Poezia antuma

Seria Fundoianu - Fondane

Ediţia de faţă îşi propune să descopere şi/sau să redescopere pentru publicul român un foarte important autor.
Născut în 1898, la Iaşi, într-o familie evreiască, a cărei ramură maternă număra câţiva cărturari de marcă, B. Wechsler va deveni sub numele de B. Fundoianu un publicist remarcabil şi un poet care va reformula lirismul românesc, iar sub numele de Benjamin Fondane va semna scenarii de film, piese de teatru, eseuri filosofice şi poeme care l-au impus în elita intelectualităţii franceze.
Comentator literar şi politic de o luciditate excepţională, vecină uneori cu profeţia, apropiat de mediile Avangardei, dar adversar al oricărui extremism străin de spiritualitate şi de cultură, Fundoianu-Fondane a sfidat calomnia împrejurărilor istorice şi a crezut în destinul operei sale: Fundoianu-Fondane este un autor peren, adică actual.
Editorii

„Ceea ce în anii puţini ai afirmării sale (1917-1922) nu avea cum să se vadă prea clar, ceea ce s-a uitat prea uşor în perioada imediat următoare - şi după aceea - ni se înfăţişează astăzi ca o certitudine: B. Fundoianu a fost una dintre minţile cele mai luminate, una dintre sensibilităţile cele mai aderente la adevărata noutate, unul dintre avanposturile conştiinţei estetice româneşti interbelice. [...]
Locul lui Fundoianu în poezia românească este după Arghezi şi Bacovia, care l-au înrâurit, şi după Blaga, dar înaintea lui Adrian Maniu, a lui Ion Pillat, a lui Voiculescu şi chiar a lui Vinea."
Mircea Martin

„Ca viziune artistică, Fundoianu e mult mai aproape de Chagall sau Soutine, şi prin aceasta de poeţii expresionişti, decât de Francis Jammes. În ciuda aparentului lor bucolism, Priveliştile comunică o nelinişte adâncă şi secretă. E cântată nu natura, ci «sufletul» ei demonic nevăzut."
Ovid. S. Crohmălniceanu

"Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
şi carnea ca oricare gândire mai zămoasă.

Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc,
te vreau, cum vreau, femeie, pământul bun şi negru,
pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei,
pământ proaspăt în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu.

Şi vreau în ciuda celui ce seamănă-n deşert
nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă -
grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă;
aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macin,
şi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul."
(Femeie luminoasă...)

„Pentru spiritul poetului mistuit de pasiunea cunoaşterii, existenţa elementară, vegetativă, nu poate fi o soluţie: un nou spaţiu se cere deci inventat. Fundoianu prelungeşte astfel o temă deja consacrată de simbolismul din care el însuşi se desprinsese. O face însă cu o energie nouă şi cu o cutezanţă a expresiei trădând o altă vârstă a poeziei."
Ion Pop

Află mai multe despre carte din Observator Cultural sau din Ring.

Citeşte un fragment în Observatorul Cultural. 

Citeşte un fragment din prefaţă şi din volum pe Liternet.

Citeşte cronica lui Bogdan-Alexandru Stănescu în Observator Cultural.

Volum selecţionat la categoria "Cărţile lunii martie" de Revista Orizont.

Citeşte articolul lui Paul Cernat în România literară.