Ce au în comun cele două romane de Han Kang

TEMA LIBERTĂȚII

În Disecție tema libertății este foarte clară și ocupă locul central, romanul fiind dedicat revoltei studenților din regiunea sud-coreeană Gwangju, din 1980. Revolta împotriva dictaturii militare s-a transformat într-un masacru al civililor, deci vorbim despre libertatea unei societăți pentru care luptă un grup.

Însă tot despre libertate este vorba și în Vegetariana, chiar dacă de data aceasta este în prim-plan libertatea unui individ. Libertatea unei tinere femei,  Yeong-hye, de a lua deciziile mici din care se compun imaginea și rolul social al unui om. Aflată inițial sub umbra tatălui autoritar și mai apoi sub dominația placidă a soțului, gestul ei de a deveni brusc vegetariană în ciuda tuturor protestelor familiei are greutatea unei revolte.

O optică specială asupra IDEII DE CORP

Corpul uman este expus fără inhibiții în ambele romane semnate de Han Kang, iar multitudinea ipostazelor în care apare acesta și diversitatea lor ajung să se coaguleze într-un soi de optică aparte asupra trupului feminin și masculin.

În Vegetariana corpul este privit în primă instanță ca parte a conviețuirii conjugale și este un corp lipsit de farmec, observat cu lupa și fără văluri sau perdele care să-l înfrumusețeze: „Sprijinită de măsuța televizorului, stătea pe podea și curăța niște cartofi; era îmbrăcată într-o pereche de pantaloni subțiri din bumbac, de culoare gri-deschis, dar era cu sânii goi, la vedere. Slăbise foarte tare, iar de sub clavicula ce-i ieșea mult în afară i se vedeau sânii ajunși acum ca două mici umflături.”

Ajunge apoi să devină o unealtă a artei și în artă e mereu puțină magie, nu? Vedem corpuri erotice pe care sunt pictate imense și înnebunitoare flori exotice, sexualitatea folosită pentru a crea o operă de artă. În final corpul este renegat, eroina alegând să-și ignore corpul, să nu-l mai hrănească și să nu-l mai miște.

Disecție ne face cunoștință cu trupul supus durerii, cu diversele reacții pe care le are corpul atunci când bucăți din el sunt zdrobite, tăiate, desprinse... Corpul supus torturii devine o cușcă, o colivie pentru suflet, din el nu poți să scapi, iar victimele reținute de autorități ajung să poarte pe corp amintiri de neșters ale zilelor petrecute în arest. Cartea debutează într-o morgă improvizată unde revoluționarii tineri, aproape niște copii, se mișcă printre trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor.

Fiecare capitol oferă PERSPECTIVA ALTUI PERSONAJ

Dacă în Vegetariana schimbarea de optică în fiecare dintre cele trei părți ale romanului se datorează și genezei lui – s-a născut din mai multe nuvele scrise de autoare de-a lungul timpului -, Disecție păstrează și ea aceeași tehnică, fiind un roman ca un puzzle - o imagine imensă alcătuită din perspective diferite.

Vegetariana nu ne oferă decât mici străfulgerări ale vocii protagonistei, întreaga acțiune fiind narată pe rând de soțul său, apoi cumnatul și, în ultima parte, de sora ei. Așa încât într-o singură carte avem parte de trei voci diferite, trei perspective diferite asupra acțiunilor lui Yeong-hye – de neînțeles din perspectiva soțului, fascinante din punctul de vedere al cumnatului și imposibil de șters în ochii surorii – și trei cadențe ale textului.

Disecție multiplică perspectiva cu fiecare dintre cele șapte capitole, fiecare dând voce altui personaj: unui băiețel ce se ocupă de cadavrele de la o morgă improvizată în timp ce își caută prietenul, unei mame îndurerate care și-a pierdut fiul, victimelor torturii și chiar unui leș dintr-o groapă comună.

Pe rând, aceste voci arată cum se ramifică efectele masacrului și cum loviți nu sunt doar cei care și-au pierdut viața ci și rudele și prietenii lor, cum mutilarea sub mâinile călăului nu este doar fizică și chiar dacă inima ta încă bate, au fost luate părți din tine pe care nu le poți pune înapoi și care te fac să nu te mai potrivești între ceilalți oameni.

Imaginile PUTERNICE, aproape ȘOCANTE

Han Kang nu se teme de cuvinte și nu spune lucrurile pe jumătate - o dovedește din plin prin tema abordată în Disecție – un masacru încă nerecunoscut – și nici Vegetariana nu este o carte de citit pe plajă.  

M-a impresionat capitolul din romanul Disecție care este relatat din perspectiva unui cadavru, chiar de pe fundul unei gropi comune. Putrefacția și ireverența față de niște morți sunt redate în pagini imaginate cu o putere extremă pentru că nimic nu sună fals, relatarea curge logic, ca și cum autoarea ar ști cum se petrec toate acestea, care ar putea fi gândurile și senzațiile unui spirit plutind deasupra fostului său corp.

Nici Vegetariana nu ratează aspectele care te-ar putea face să întorci capul de teamă sau de jenă. Alunecarea spre o presupusă nebunie a personajului central este presărată cu episoade de automutilare, nuditate, violență; nimic din ceea ce este omenesc și posibil nu o sperie pe autoare.

Serenitate și CALM GLACIAR

După toate cele enumerate mai sus trebuie să mai adaug o tușă finală, un detaliu în plus pentru a înțelege stilul de scriitură a lui Han Kang și de ce mi-a rămas gândul la cele două romane.

Departe de a fi o relatare în stil jurnalistic – chiar și atunci când vorbește despre faptele reale în Disecție - și putând fi caracterizat mai degrabă ca o explozie luxuriantă a imaginației, stilul celor două cărți ne oferă mereu o voce constantă, egală, ușor glaciară și distantă, care nu se inflamează indiferent cât de la limită ajunge situația redată. Stilul acesta îți dă iluzia că autoarea face un pas în spate suficient încât să observe imaginea de ansamblu, îți lasă cumva ție, cititorul, rolul de a umple căsuța pe care scrie sentimente.

Un text de Andreea Chebac

Vegetariana, Han Kang                                      Disecție, Han Kang

Traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan

musai, 2016                                                      musai, 2018