Un sistem al supraviețuirii

Între știință și cunoaștere de ordin personal, între cercetare și intimitate, fizică sau emoțională se ridică, de cele mai multe ori, bariere definitive, limite menite să despartă apele și să țină, de la Descarte încoace, ființa scindată. Una e viața corpului, cu toate ale lui, alta a minții și a cercetării abstracte. Asta par să confirme toate cărțile în care e analizat efortul cunoașterii  venite pe cale științifică: să amesteci biograficul și trăirile lui impure cu precizia măsurătorilor făcute în laborator înseamnă să le compromiți pe amândouă. Nu la fel a crezut Primo Levi, a cărui pasiune pentru chimie i-a invadat și i-a modulat biografia, salvându-i chiar viața, în perioada în care a fost deportat la Auschwitz.

Sistemul periodic este o carte cu totul hibridă și refractară etichetărilor, pentru că în ea, pasiunea pentru viața elementelor și a posibilității lor de a trece dintr-o stare în alta face corp comun cu un crez structural în posibilitatea de a înțelege existența și de a o locui, cu noblețe. Este o autobiografie mascată în 21 de proze, fiecare cu titlul unui element din tabelul lui Mendeleev, o încercare de a ordona un parcurs personal și de a depune mărturie pentru ororile istoriei care a făcut posibil Holocaustul. Este și un act reparator, dar și un crez în capacitatea  individului de a reconcilia materia amorfă cu un crez pivotal, de ordin interior. Despre Sistemul periodic, Royal Institution of Great Britain a spus că e cea mai bună carte de știință scrisă vreodată, iar cartea a fost și este receptată ca un concentrat inclasabil, subtil și profund impresionant de curiozitate, curaj și dragoste de viață.

Fiecare proză conține pepite de înțelepciune, iar lucrul cu elementele și experiențele de laborator, fie că au fost făcute în copilările, pe furiș, fie în anii de studenție, fie în laboratorul unui exaltat din Milano, unde căuta un leac împotriva diabetului testând pe iepuri extracte de fosfor izolate din plante, toate aceste căutări și încercări aduc la lumină adevăruri despre viață decantate ca într-un proces alchimic. Chimia, așa cum a înțeles-o și și-a apropriat-o Primo Levi, a amprentat totul: amintirile despre o pleiadă de unchi și mătuși din Torino și zona piemonteză, prietenia cu Sandro, adolescentul aspru și singuratic, care îl învață să se cațere și să cutreiere munții, prima seară în care și-a făcut curaj să conducă acasă o colegă de laborator, după un experiment ratat cu zincul, sau momentul în care a fost capturat de miliția republicană, împreună cu grupul de partizani cu care se ascundea în munții piemontezi. Chimia l-a salvat, în lagăr, pentru că lucra în laborator și, împreună cu un prieten devotat, schimbau brichete de ceriu pentru hrană și i-a oferit un limb, ocrotitor, deși absurd, în perioada legilor rasiale, când a găsit de lucru la o mină care exploata azbestul, cu misiunea de a izola nichelul, atât de necesar producției de armament, în timpul războiului. Absurdul acestei poziții, a acestei îndeletniciri auto-flagelatoare, în definitiv, se arată abia după un moment de triumf al cercetătorului entuziasmat, convins că a găsit o breșă în lupta cu structura unui aliaj: „Mă gândeam, în sfârșit, că-mi luasem o revanșă demnă împotriva celor care mă declaraseră biologic inferior. Nu mă gândeam, însă  că - spune autorul -  dacă metoda de extracție pe care o întrevăzusem își putea găsi aplicația industrială, nichelul produs ar fi sfârșit în totaliate în cuirasele și proiectilele Italiei fasciste și ale Germaniei lui Hitlerˮ.

Sistemul periodic e și o carte mărturie, dar și o pledoarie pentru frumusețea elementară, adesea dură, a materiei, pe care, cu pasiune, curiozitate și încredere, mintea omenească o poate îmbrățișa. O pledoarie pentru formele armonioase pe care existența le camuflează, chiar și atunci când toate celelalte legi se sfarmă sub impulsurile iraționalității.

Articol de Eliza Ștefan

Sistemul periodic de Primo Levi, traducere din limba italiană de Vlad Russo, Editura Art